De-a lungul timpului, cercetătorii au observat tendințe clare: cel mai mic copil din familie este perceput adesea drept „răsfățatul” care primește toată atenția, copilul mijlociu poate fi „uitat” în agitația familială, iar primul născut este cel responsabil. Un nou studiu aduce dovezi interesante despre provocările specifice cu care se confruntă acești copii. Publicat recent, studiul arată că primii născuți și copiii unici sunt mai predispuși la anumite dificultăți emoționale și psihologice decât frații lor mai mici. Aceste concluzii oferă o perspectivă valoroasă asupra modului în care ordinea nașterii și dinamica familială influențează sănătatea mentală și dezvoltarea.
Legătura dintre ordinea nașterii și sănătatea mentală: dezavantajul de a fi primul născut sau copilul unic
Studiul realizat de Epic Research și analizat de către cei de la huffpost.com, care a analizat datele medicale a peste 180.000 de copii, a dezvăluit o corelație între ordinea nașterii și probabilitatea ca un copil să sufere de anxietate sau depresie.
ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ
Primii născuți cu frați au un risc cu 48% mai mare de a dezvolta anxietate și cu 35% mai mare de a suferi de depresie până la vârsta de 8 ani, comparativ cu frații lor mai mici.
Copiii unici prezintă un risc crescut similar: cu 42% mai probabil să dezvolte anxietate și cu 38% mai predispuși la depresie, în comparație cu frații mai mici din familii cu mai mulți copii.
Aceste date au fost ajustate în funcție de istoricul de sănătate mentală al copilului și al mamei, ceea ce oferă rezultate solide. Totuși, cercetătorii subliniază că ordinea nașterii este doar unul dintre factorii de risc, iar problemele de sănătate mentală pot apărea la orice copil, indiferent de poziția sa în familie.
De ce apare dezavantajul de a fi primul născut sau copilul unic?
Specialiștii, citați de huffpost.com, identifică două motive principale pentru vulnerabilitatea crescută a primilor născuți și a copiilor unici:
Stilurile parentale diferite
Părinții își tratează primul copil foarte diferit față de următorii. Fiind lipsiți de experiență, părinții pot fi mult mai stricți, mai anxioși și mai exigenți cu primul copil. Ceea ce poate crea presiune excesivă. Aceste stiluri parentale se relaxează de obicei cu copiii mai mici, care beneficiază de un mediu mai lejer și mai permisiv.
Reclamă
Molly Fox, antropolog biologic, explică: „În trecut, când familiile extinse erau regula, iar copiii mai mari își îngrijeau din primele zile frații. Ei învățau treptat cum să facă față acestor sarcini. Astăzi, părinții moderni, lipsiți de această experiență, se confruntă cu o curbă de învățare abruptă. Fapt ce poate amplifica anxietatea lor și a copiilor.”
Factorii biologici unici
Studiile sugerează că, în cazul primei sarcini, nivelurile mai ridicate de cortizol pot influența dezvoltarea neurologică și temperamentul copilului. De asemenea, există ipoteza că resursele nutriționale placentare sunt distribuite diferit în timpul primei sarcini. Ceea ce poate afecta creșterea prenatală. În plus, factorii imunologici joacă un rol important. Primul născut nu beneficiază de o imunitate pasivă atât de robustă precum frații mai mici, care pot primi indirect avantajele unei mame cu experiență imunologică mai bogată. Aceste influențe biologice se pot combina cu dinamica familială, amplificând presiunile resimțite de primul copil în raport cu frații săi.
Ce pot face părinții pentru a scăpa de dezavantajul de a fi primul născut sau copilul unic?
Deși ordinea nașterii nu poate fi schimbată, părinții pot reduce dezavantajul de a fi primul născut prin câteva strategii simple:
- evită să pui presiune pe copilul mai mare să fie „exemplul” familiei. Încurajează-l să exploreze, să facă greșeli și să învețe din ele, fără teama de a dezamăgi.
- discută deschis despre emoții și încurajează-l să vorbească despre stres sau dificultăți. Observă semnele timpurii de anxietate sau depresie și solicită ajutor profesional dacă este necesar.
- nu pune toate sarcinile familiale pe umerii fiicelor mai mari sau ale copiilor unici. Împarte responsabilitățile în mod echitabil și adaptează-le vârstei fiecărui copil.
- oferă-i copilului oportunitatea de a-și trăi copilăria fără a se simți împovărat de așteptările adulților. Permite-i să se joace, să exploreze și să fie copil.
