Se pare că elevii au o viziune destul de fixă în ceea ce privește inteligența. Ei se feresc să învețe ceva nou, de teamă că s-ar putea simți inconfortabil sau că ar putea părea proști dacă fac o greșeală. Carol Dweck, cercetător la Stanford, explică faptul că elevii pot fi mai eficienți în învățare atunci când cred că pot deveni mai deștepți dacă se provoacă pe ei înșiși.
Cum să ajuți copilul să-și antreneze creierul
Carol Dweck a făcut un experiment celebru, cu elevi de gimnaziu. Acesta s-a desfășurat pe o perioadă de opt săptămâni și a durat aproximativ două ore. I-a învățat pe elevi concepte cum ar fi:
ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ
Creierul este ca un mușchi
„Creierul tău este ca un mușchi care poate fi dezvoltat prin exerciții fizice. Așa cum un bebeluș devine mai inteligent pe măsură ce învață, la fel poți face și tu“. Rezultatele au fost de-a dreptul uimitoare. Elevii care au asimilat acest concept și-au depășit în mod semnificativ colegii la o evaluare la matematică, fără nicio predare suplimentară. Așadar, scopul părinți este de a crește să copii care cred în capacitatea lor de a-și construi „mușchi mentali“.
Chiar dacă vor exista și eșecuri pe drumul spre succes, elevii care au asimilat conceptul, în loc să fie devastați, le folosesc ca oportunități de învățare. Mai mult, în loc să se îngrijoreze dacă sunt sau nu suficient de deștepți, acești copii știu că pot deveni mai deștepți dacă muncesc pentru asta.
Tendința copiilor, atunci când învață ceva nou, este aceea de a spune că este greu. Mai mult, se gândesc că poate nu sunt atât de deștepți. În schimb, copiii care cred în ideea că-și pot antrena creierul sunt capabili să-și gestioneze anxietatea, asigurându-se că învățarea poate fi dificilă, dar că pot reuși. Ei pot învăța ceea ce au nevoie, în situații noi, și sunt motivați și curioși să învețe mai mult.
Cum încurajezi o mentalitate de antrenare a creierului
Pe de altă parte, părinții care le spun copiilor „Ești atât de deștept!“, subminează o mentalitate de antrenare a creierului. Atunci când copilul este într-o situație dificilă, presupune că poate părinții săi nu înțeleg că, de fapt, nu este atât de inteligent și asta îl poate face să renunțe. Se întâmplă asta pentru că este într-o situație inconfortabilă.
Pentru a încuraja mentalitatea de antrenare a creierului, ar fi mai bine să spui copilului: „Te străduiești atât de mult la asta! Încet, dar sigur, reușești“. Copilul învață că propria determinare îi va oferi succesul, iar sentimentul de provocare începe să se devină motivant.
Reclamă
Dweck, în discursul său TED „The Power of Yet”, recomandă să pui accentul pe faptul că nu a reușit încă, nu pe eșec. Astfel, în loc ca disconfortul să fie un semn că nu sunt suficient de buni și că ar trebui să renunțe, este un lucru bun, parte în procesul de dezvoltare.
Cum se dezvoltă mentalitatea de antrenare a creierului prin joc
Prin joc, copiii pot învața o mentalitate de antrenare a creierului. Asta mai ales că sunt sunt motivați să treacă peste obstacole pentru a-și atinge obiectivele. De asemenea, învață că provocările pot fi distractive, mai degrabă decât intimidante. Munca grea combinată cu o atitudine curioasă, îi poate ajuta să atingă obiective mari.
Mulți experți susțin că metodele academice acționează împotriva unei mentalități de antrenare a creierului, făcându-i pe copii să povestească despre lucruri pe care le memorează, în loc să îi încurajeze să se bucure de învățare prin explorarea intereselor lor și prin descoperirea de soluții.
Experții în dezvoltarea copilului au observat că bebelușii și preșcolarii sunt atrași în mod natural de construirea cu blocuri, jocul cu ritm și culoare și învățarea modului de a se înțelege cu colegii lor. Aceste activități constituie fundamentul pentru învățarea ulterioară, de la abilitățile matematice, la citire. În schimb, dacă am oferi copiilor niște cartonașe fără relevanță pentru ei, i-ar distrage de la interesele lor și nu le-ar dezvolta dragostea pentru a învăța.
Chiar și jocul imaginativ, care dezvoltă abilități precum autodisciplina și explorarea socială, are o contribuție fundamentală la succesul academic ulterior. Inteligența verbală și cea logică încep odată cu vorbitul și cu mirarea, atunci când copiii se angajează în conversații zilnice despre viață. De aceea, copiii care au discuții de calitate cu părinții, atunci când sunt bebeluși și preșcolari, au rezultate mai bune pe parcursul școlii.
Citește și
(P) Cum să echipezi un copil pentru orele de sport de la școală?
Strategii pentru prevenirea agresivității la copii și când ar trebui solicitat ajutor specializat
Ce înseamnă să fii inteligent
Inteligența este adesea asociată cu scorurile obținute la testele IQ. Majoritatea cercetătorilor consideră că acestea evaluează doar o parte din inteligența unei persoane. În esență, testele tradiționale măsoară reținerea cunoștințelor verbale și matematice. Pentru că inteligența nu este de sine stătătoare, ea poate fi antrenată. În plus, asta nu are nimic de-a face cu reținerea abilităților verbale sau matematice.
Dr. Howard Gardner enumără șapte tipuri diferite de inteligență. Acestea sunt importante în funcționarea umană și necesare pentru posibilitatea celor mici de a le dezvolta:
- Inteligența verbală.
- Inteligența corporală/kinestezică.
- Inteligența logică/matematică.
- Inteligența muzicală.
- Inteligența interpersonală.
- Inteligența intrapersonală.
- Inteligența vizuală/spațială.
Nu trebuie să-ți faci griji că vei încărca programul copilului. Copiii vor explora în mod natural majoritatea acestor domenii, prin joacă. Pentru a putea face asta, trebuie limitat timpul petrecut în fața ecranelor. De aceea trebuie încurajată curiozitatea și interesele naturale ale copiilor noștri, de la dans, la lectură și desen.
