Displazia de șold poate fi descoperită la un control special. Majoritatea bebelușilor tratați pentru displazie de șold se dezvoltă în copii activi și sănătoși și nu au probleme la șold. Iată tot ce trebuie să știi despre cauzele, simptomele și opțiunile de tratament pentru displazia de șold la bebeluși.
Ce este displazia de șold la bebeluși
Șoldurile susțin greutatea corpului în timp ce stai în picioare, mergi, te ghemuiești și urci scările. Această articulație importantă este formată dintr-o „bilă“ (partea superioară a osului coapsei), care se potrivește într-o „cavitate“ (pelvisul). Bila se rotește cu ușurință în interiorul cavității pentru a îndeplini sarcinile zilnice, cu excepția cazului în care te naști cu o afecțiune relativ comună numită displazie de șold.
ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ
„Displazia de șold este practic un spectru de probleme legate de modul în care se dezvoltă șoldul”, spune Scott Rosenfeld, chirurg ortoped și director al Programului de conservare a șoldului la Texas Children’s Hospital. „De obicei, se întâmplă atunci când cavitatea este prea puțin adâncă pentru bilă, ceea ce duce la instabilitatea șoldurilor”, completează acesta.
Cu alte cuvinte, bila nu se potrivește în interiorul alveolei, ceea ce face ca articulația să se muleze în mod necorespunzător pe măsură ce cartilajul moale se întărește în os. Afecțiunea variază de la ușoară (articulații slăbite) la severă (dislocare completă), dar nu provoacă nicio durere.
Displazia de șold este cea mai frecventă anomalie musculo-scheletală sau a oaselor și articulațiilor la bebeluși, spune Dr. Rosenfeld. Diagnosticul și tratamentul au loc, de obicei, la timp, prevenind orice probleme de sănătate pe parcurs.
Cauzele displaziei de șold
Potrivit medicului Rosenfeld, displazia de șold nu are cauze cunoscute la majoritatea bebelușilor. Cu toate acestea, este asociată cu cinci factori de risc majori:
- Un istoric familial de displazie de șold. Potrivit Institutului Internațional de Displazie a Șoldului, copiii cu antecedente familiale de displazie a șoldului au de 12 ori mai multe șanse de a dezvolta această afecțiune.
- Poziția inversă la naștere. Acest lucru se întâmplă când un bebeluș are fesele sau picioarele în apropierea colului uterin al mamei, ceea ce înseamnă că acestea vor veni primele în timpul nașterii.
- Faptul de a fi primul copil născut. Această circumstanță crește probabilitatea de displazie de șold, deoarece uterul mamei este mai strâns în timpul primei sarcini, limitând mișcarea fătului, spune Dr. Rosenfeld.
- Sexul feminin. Medicii speculează că bebelușii de sex feminin sunt mai receptivi la hormonii de sarcină numiți relaxină, care slăbesc ligamentele și relaxează mușchii.
- Oligohidamnios. Dr. Rosenfeld spune că bebelușii cu oligohidamnios (care stau în niveluri scăzute de lichid amniotic) au, de asemenea, mișcări limitate în uter.
Alte informații utile despre displazia de șold la bebeluși
Dintre acești cinci factori, cei mai importanți sunt istoricul familial și poziția inversă la naștere. Medicul Rosenfeld spune că, dacă vede un bebeluș cu ambele circumstanțe, presupune automat că are displazie de șold.
Reclamă
Displazia de șold este, de asemenea, mai frecventă în șoldul stâng, potrivit doctorului Ernest L. Sink, co-director al Centrului pentru conservarea șoldului de la Hospital for Special Surgery.
De asemenea, bebelușii pot face displazie de dezvoltare a șoldului după naștere, mai ales dacă picioarele lor sunt ținute drepte în timpul înfășatului. Această poziție forțată slăbește articulațiile șoldurilor și manipulează cartilajul moale, spune International Hip Dysplasia Institute. Părinții ar trebui să cerceteze întotdeauna cele mai bune practici înainte de a-și înfășa copilul.
Diagnosticarea displaziei de șold
Medicii testează fiecare nou-născut pentru a depista instabilitatea șoldului printr-o varietate de manevre. „În cazul displaziei de șold, ei pot simți cum articulația șoldului face un zgomot când intră și iese din cavitate”, spune Sink. Însă, examenele fizice nu sunt 100% eficiente, iar rezultatele depind în mare măsură de faptul că bebelușul este relaxat. De aceea, bebelușii cu factori de risc aparenți, cum ar fi istoricul familial și poziția incersă la naștere au adesea nevoie de teste suplimentare cu ultrasunete.
Displazia de șold la bebeluși: semne
Dacă displazia de șold este ratată în timpul examenului pediatric, poate fi mai greu de diagnosticat mai târziu în viață. Afecțiunea nu este dureroasă și nu are simptome evidente. „Cu toate acestea, părinții ar putea observa că unul dintre picioarele copilului lor pare mai lung decât celălalt“, spune Sink. Dacă ambele șolduri sunt dislocate, copilul poate să se clatine. Medicul Rosenfeld observă că majoritatea copiilor mici merg ciudat, așa că poate fi greu de identificat această discrepanță. Alte simptome includ pocnituri ale șoldurilor, pliuri asimetrice ale feselor și inflexibilitate a șoldurilor.
Tratamentul displaziei de șold
Displazia de șold netratată nu duce întotdeauna la complicații. Cu toate acestea, din moment ce șoldul nu crește în mod corespunzător, copiii ar putea șchiopăta sau pot avea lungimi inegale ale picioarelor. Adolescenții s-ar putea confrunta cu disconfort, în timp ce adulții ar putea dezvolta rupturi ale labrului șoldului sau osteoartrită. „Este de fapt cea mai frecventă cauză a artritei de șold cu debut precoce la femeile tinere“, spune Rosenfeld.
Tratamentul displaziei de șold depinde de vârsta bebelușului și de gravitatea simptomelor. iată ce ar putea ajuta:
Hamul Pavlik
„Dacă șoldul este instabil, practic, intră și iese din articulație, tratamentul de rutină este un ham Pavlik”, spune medicul Sink. Acesta se aseamănă cu niște bretele moi, care modelează modelează bila în cavitatea șoldului. Pot fi luate în considerare, ca opțiunea de tratament până când bebelușul are 4-6 săptămâni.
De obicei, bebelușii poartă un ham Pavlik timp de șase săptămâni, apoi medicii examinează rezultatele cu ajutorul unei ecografii. Dacă totul pare normal, se poate renunța la el timp în câteva săptămâni. Dacă șoldurile par în continuare dislocate, hamul va fi purtat mai mult timp și este posibil ca bebelușul să aibă nevoie de o intervenție chirurgicală. Medicul Sink spune că hamurile Pavlik au o eficacitate cuprinsă între 60%-90% în tratarea displaziei de șold.
Reducerea închisă
Pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 6 săptămâni și 1 an, displazia de șold este de obicei tratată cu o procedură minim-invazivă de reducere închisă. Bebelușul dumneavoastră va fi anesteziat, iar medicul va poziționa corect șoldul în orbită, spune Sink. El adaugă că bebelușul va purta un ghips timp de câteva luni, pentru a ține totul la locul lui. Testele de urmărire și RMN-urile vor putea confirma succesul operației.
Reducerea deschisă
Orice persoană mai mare de 12 luni va avea nevoie de o operație de reducere deschisă. De asemenea, aceasta este finalizată dacă reducerea strânsă nu a avut succes sau dacă displazia de șold este severă. Când copilul este sub anestezie generală, medicul va face o incizie pentru a repoziționa cavitatea șoldului și a repara ligamentele. După operație, copilul va trebui să poarte un ghips spica pentru a imobiliza șoldul.
