5 probleme pe care le pot avea copiii supradotați

5 probleme pe care le pot avea copiii supradotați

Mai jos, poți descoperi cele mai frecvente 5 probleme pe care le pot avea copiii supradotați. În plus, te poți inspira din sfaturile legate de gestionarea acestor probleme:

1. Probleme legate de stima de sine

Copiii supradotați trebuie să trăiască cu stigmatul de a fi „diferiți“, iar acest lucru îi poate face să pară vulnerabili. Acești doi factori cresc probabilitatea ca un copil supradotat să fie hărțuit sau respins de colegi. Evident, acest lucru este extrem de dăunător pentru stima de sine a acestuia. Studiile arată că riscul de probleme de stimă de sine crește odată cu nivelul de abilități intelectuale ale copilului.

Printre semnele unei stime de sine scăzute se numără o vorbire de sine negativă, schimbări frecvente de dispoziție și o aversiune față de încercarea de lucruri noi. Deoarece mulți copii supradotați au în mod natural emoții intense și o tendință de autocritică, aceste simptome pot fi greu de identificat. 

Pentru a preveni stima de sine scăzută, poți implica copilul în jocuri de rol cu alți copii. Jocul de rol dezvoltă o gamă largă de abilități sociale și emoționale. Acesta poate ajuta copilul supradotat să își alinieze mai bine abilitățile interpersonale cu capacitatea sa cognitivă. De asemenea, prin acest tip de joc imaginația plină de viață a copilului supradotat va străluci.

Când crește, încurajează-ți copilul să se înscrie la un sport de echipă. Acest lucru îl ajută să-și dezvolte încrederea într-un domeniu care nu are legătură cu abilitățile intelectuale. Acest lucru ar putea amortiza impactul eșecurilor academice și îi poate ajuta să își dezvolte o identitate mai bine conturată.

2. Perfecționismul

Mulți copii au tendința de a deveni excesiv de competitivi în efortul de a-și dovedi inteligența sau pot munci până la epuizare în căutarea unor note foarte mari. De asemenea, sunt predispuși să își pună la îndoială inteligența ori de câte ori nu stăpânesc imediat o nouă abilitate. Această atitudine îi poate face să renunțe prematur la proiecte și să evite să încerce lucruri noi, limitându-și astfel potențialul. Pe termen lung, perfecționismul este asociat cu un risc crescut de epuizare, anxietate și depresie.

În acest caz, este important să-ți ajuți copilul să își formeze așteptări realiste. Îi poți reaminti că a fi talentat nu înseamnă a fi bun la orice. Copiii supradotați au puncte forte și puncte slabe, la fel ca și ceilalți copii. Vor exista momente în care copilul se va lupta cu o anumită sarcină sau materie, iar ideea că acești copii au 10 pe linie este doar un mit. 

În plus, învață-l să persevereze și să continue să încerce atunci când nu este imediat bun la ceva. Laudă-i decizia de  a încerca din nou după un eșec, nu pentru lucrurile pe care nu le poate controla.

3. Sensibilitatea emoțională și senzorială

Ca și alte tipuri de neurodivergență, faptul de a fi supradotat poate afecta capacitatea copilului de a „filtra” stimulii în exces, inclusiv imaginile, sunetele, mirosurile și atingerea. De asemenea, mulți copii supradotați sunt foarte empatici, până la punctul de a fi extrem de tulburați de sentimentele altora. 

Aceștia se pot agita pentru că se simt inconfortabil și nu pot participa la evenimente sociale din cauza aversiunii față de zgomot sau fac crize de furie pentru că se simt copleșiți. 

Încearcă să găsești modalități de a-l menține confortabil și de a-i întări capacitatea de a se liniști singur. În plus, învăță-l cum să stabilească limite sănătoase încă de la o vârstă fragedă. 

4. Plictiseala la școală

Plictiseala la școală este una dintre cele 5 probleme pe care le pot avea copiii supradotați. Aceasta duce frecvent la rezultate slabe la elevii supradotați, în special în timpul adolescenței. În esență, școala începe să fie resimțită ca o pierdere de timp. Acest lucru poate fi valabil chiar și pentru elevii înscriși în programe specializate pentru elevii supradotați.

Creșterea implicării academice la adolescenții supradotați este o provocare, iar abordarea pe care o alegi ar trebui să fie adaptată la stilul de învățare și la nivelul de maturitate emoțională al copilului. Unele dovezi sugerează că învățarea accelerată poate reduce semnificativ plictiseala. Cu toate acestea, deoarece accelerarea rapidă a educației copilului îl poate expune la copii mai mari, este esențial să te asiguri că abilitățile sociale ale copilului tău sunt suficient de dezvoltate înainte de a merge pe această cale. În caz contrar, copilul ar putea fi vulnerabil la hărțuire și la presiunea colegilor.

Pentru a reduce plictiseala, profesorii ar trebui să le permită să deseneze în timpul cursurilor, în timp ce ascultă. Acest acest lucru implică folosirea mai multor zone ale creierului. O altă idee ar fi aceea de a finaliza temele pentru acasă, dacă termină o lecție mai devreme. În acest mod, nu mai simt că pierd timpul stând în clasă. 

5. Probleme cu atenția și organizarea

Mulți copii supradotați se luptă cu neatenția și dezorganizarea, în parte pentru că sunt gânditori abstracți și în parte pentru că au multe interese diverse care concurează pentru atenția lor. Este, de asemenea, foarte frecvent ca un copil să fie înzestrat și să aibă ADHD.

Când copilul tinde să amâne sau să subestimeze timpul necesar pentru proiecte, ajută-l să împartă sarcinile mari în bucăți mai mici. Apoi, lucrați împreună pentru a elabora un calendar realist pentru proiect. Dacă observi că nu își poate ține angajamentele, oferă-i o agendă scrisă, astfel încât să poată ține o evidență a temelor și a activităților extracurriculare. Dacă nimic nu funcționează, poți solicita ajutorul unui profesionist.