Vestea bună este că această perioadă va trece și este perfect normală vârstei. În plus, asta îți demonstrează ce legătură puternică există între părinte și copil. Chiar dacă este complicat, va trebui să găsești cea mai bună cale care să îl ajute să înțeleagă că este în siguranță și cu o altă persoană.
Ce este anxietatea de separare
Anxietatea de separare este considerată ca fiind o etapă normală de dezvoltare pentru sugari și copii mici, între 2-4 ani. În general, apare ca protest al despărțirii de unul dintre părinți, de care copilul este mai atașat sau de persoana care îl îngrijește. De asemenea, poate apărea ca teamă față de persoane și locuri necunoscute. Anxietate de separare dispare de la sine în maxim 4 săptămâni și afectează în egală măsură fetițele și băieții.
ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ
Cel mai probabil, te-ai confruntat cu țipete și chiar tantrum-uri în toată regula atunci când a venit momentul să îți lași copilul pentru prima dată la grădiniță. Tot cu acest gen de comportament te-ai confruntat și când ai fost nevoită să îl lași, pentru câteva ore, la o persoană cunoscută, acasă. Mai mult, te-ai simțit de fiecare dată vinovată când a trebuit să vă despărțiți și, poate, te-a făcut și pe tine să plângi la gândul că ești o mamă rea.
Printre factorii care pot declanșa anxietatea de separare se mai pot număra și mutarea într-o casă nouă sau apariția unui nou născut. Acestea îl fac pe copil să se simtă amenințat.
Cum să gestionezi anxietatea de separare
Momentul separării de copil poate fi dificil, chiar și pentru tine ca părinte. Iată câteva idei, care să te ajute să gestionezi mai bine situația:
Stai deoparte
Încearcă să stai departe de copilul mic, pentru perioade scurte, de câteva minute, la început (de exemplu, mergi în altă cameră). Apoi, poți crește gradual timpul despărțirii. Ca să fie și mai amuzant, te poți juca cu copilul jocul „cucu bau“. Astfel, copilul învață că te vei întoarce și situația se destresează cu râsete.
Persoane noi
Introdu persoane noi în interiorul casei și lasă-ți copilul să stea cu ele o oră, cât timp tu poți merge până la magazin. Data viitoare, stai două ore și vezi ce se întâmplă.
Reclamă
Setează un fel de ritual când pleci
Spune-i mereu copilului că pleci și când te vei întoarce. Eventual, te poți lega de o activitate: „revin după ce dormi“ sau „după ce mănânci masa de prânz“. Apoi dă-i un pupic și o îmbrățișare. Fii mereu fermă și nu te întoarce din drum, chiar dacă vei fi tentată să faci asta. Amintește-ți mereu că o criză de plâns durează foarte puțin după ce pleci.
Pregătește copilul pentru mersul la grădiniță
Înainte de a lăsa copilul la grădiniță, mergeți împreună să o vizitați. Apoi, în primele zile, lasă copilul doar o oră sau două. Explică-i că este un loc unde se poate juca toată ziua și își poate face prieteni. În niciun caz nu îl critica și compara cu alt copil, atunci când are un comportament de împotrivire. Lasă-ți copilul să meargă cu jucăria/păturica preferată sau orice îl ajută să se simtă confortabil. Poți să cumperi două brățări la fel și îi poți spune că, ori de câte ori îi este dor de tine, se poate uita la brățară și că tu vei face la fel. Sau pune-i în buzunar o fotografie cu tine și spune-i că se poate uita la ea, ori de câte ori simte să facă asta.
Tulburarea anxioasă de separare și manifestări
Este important de înțeles că anxietatea de separare și tulburarea anxioasă de separare sunt distincte și se tratează diferit. În cazul în care anxietatea afectează un copil peste 6 ani, pare intensă și durează mai mult de 4 săptămâni, ar putea fi vorba despre tulburare anxioasă de separare. Pentru a se pune un diagnostic corect, este nevoie să mergi la un specialist.
Deși în cazuri mai rare, tulburarea anxioasă se poate manifesta la adolescenți și adulți. Aceasta poate fi legată de părăsirea casei sau la mersul la școală/serviciu.
Cum se manifestă tulburarea anxioasă de separare
Teama de separare provoacă o mare suferință copilului și poate interfera cu activitățile sale obișnuite, precum mersul la școală sau joaca cu alți copii. La gândul separării, unii copii dezvoltă simptome fizice fizice, precum dureri de cap sau de stomac, iar alții au alte manifestări. Iată care sunt cele mai frecvente dintre acestea:
Citește și
6 trăsături pe care bebelușii le moștenesc de la tata
Cele mai bune jocuri pentru dezvoltarea gândirii logice la copii. Idei și recomandări
Studiu: Neglijarea în copilărie afectează dezvoltarea memoriei de lucru
- Îngrijorare nerealistă și de durată că ceva rău se va întâmpla părintelui sau persoanei care se ocupă de copil dacă acesta pleacă.
- Refuzul de a merge la școală, pentru a rămâne cu persoana care îl îngrijește.
- Refuzul de a merge la culcare dacă persoana care îl îngrijește nu este aproape sau nu stă cu el.
- Refuzul de a dormi în altă parte.
- Teama de a fi singur.
- Coșmaruri cu privire la faptul că este separat de persoana care îl îngrijește.
- Udatul patului.
- Accese repetate de furie sau rugăminți.
- Frică intensă sau vinovăție.
Cum să abordezi tulburarea anxioasă de separare
Cele mai multe cazuri, nu necesită un anumit tratament. În cazurile severe sau cele în care copilul refuză să meargă la școală, este nevoie de intervenție. Pentru asta, ia legătura cu un specialist care să ajute copilul să-și reducă anxietatea și să aibă un sentiment de siguranță față de persoanele care îl îngrijesc sau educă.
Din păcate, această tulburare nu poate fi prevenită, dar este importantă recunoașterea simptomelor și luarea măsurilor. De exemplu, pentru a evita noi episoade, se poate lucra la încurajarea independenței și creșterea stimei de sine a copilului.
