Majoritatea părinților își doresc să crească copii respectuoși și bine educați, dar uneori metodele folosite pentru a controla comportamentul micuților pot avea efecte neașteptate. O greșeală comună pe care mulți părinți o fac este aceea de atribui comportamentul nepotrivit al copilului unui ”prieten problemă”. Iar ”prietenul problemă” are o influență negativă asupra copilul.
De ce părinții dau vina pe acest ”prieten problemă”?
Această tendință vine din dorința părinților de a-și proteja copilul. Atunci când critică acest ”prieten problemă”, părintele poate păstra imaginea copilului său ca fiind „bun” și neafectat în mod fundamental de comportamentele negative. Psihologii explică faptul că această abordare simplifică situația. Cum anume? Plasează responsabilitatea în afara copilului și evită o analiză mai profundă a motivelor reale din spatele comportamentului.
Totuși, această gândire are câteva probleme. Etichetând copiii drept intrinsec buni sau răi, părinții riscă să le transmită propriilor copii ideea că sunt persoane rele atunci când greșesc. O perspectivă mai sănătoasă ar fi să îi considerăm pe toți copiii oameni buni. Care, uneori, iau decizii greșite. Astfel, le oferi spațiu pentru creștere personală.
În plus, părinții care etichetează un prieten drept „influență negativă” tind să facă acest lucru cu o interdicție de a mai petrece timp cu acel prieten. Însă, cercetările recente arată că această abordare are tendința de a produce efecte contrare.
De ce interzicerea acestui ”prieten problemă” nu dă rezultate
În special, în perioada gimnaziului, importanța pe care o acordă opiniei colegilor crește semnificativ. Iar asta deoarece își caută locul în peisajul social.
„Pe măsură ce copiii cresc, colegii lor devin din ce în ce mai importanți în viața lor fizică și psihologică,” explică Cristine Legare, profesor de psihologie la Universitatea Texas din Austin, într-un interviu pentru Huffpost.com. Influența grupului de prieteni este reală și poate determina copiii să facă alegeri periculoase.
De exemplu, cercetările arată constant că adolescenții care conduc sunt mai predispuși să fie implicați în accidente auto atunci când au alți pasageri în mașină. Mai ales dacă acești pasageri sunt colegi de clasă sau au aceeași vârstă.
În 2022, 56% dintre adolescenții care au murit în accidente rutiere se aflau în mașini conduse de un alt adolescent. Acesta este motivul pentru care multe state au introdus restricții de tip „licență gradată,” care limitează numărul de pasageri în mașină atunci când un adolescent conduce. Aceste măsuri au fost asociate cu o scădere semnificativă a numărului de accidente în rândul adolescenților. Fără prieteni în mașină, adolescenții sunt mai puțin predispuși să depășească viteza sau să fie distrași.
De ce adolescenții iau decizii riscante în prezența prietenilor
Motivele pentru care adolescenții sunt mai predispuși să facă alegeri riscante în prezența prietenilor sunt atât sociale, cât și biochimice.
„Există schimbări neurologice care au loc în creier și care amplifică importanța influenței venite din partea colegilor,” explică Brett Laursen, profesor de psihologie la Florida Atlantic University.
Deși eliminarea prezenței colegilor are sens în contextul siguranței rutiere, interzicerea unui prieten pe care un părinte îl consideră o influență negativă nu are efecte pozitive asupra statutului social al copilului sau asupra comportamentului său. Un studiu recent realizat de Laursen susține această concluzie.
Ce arată studiul despre interzicerea acestui ”prieten problemă”
Cercetătorii au urmărit, pe parcursul unui an școlar, comportamentul a 562 de copii cu vârste între 9 și 14 ani din Lituania. Participanții au completat chestionare despre popularitatea colegilor lor, comportamentul din clasă și propriul comportament. De asemenea, li s-a cerut să raporteze dacă mamele lor dezaprobau prietenii pe care îi aveau.
Rezultatele au arătat că purtarea elevilor ale căror mame dezaprobau ”prietenul problemă” nu s-a îmbunătățit. Dimpotrivă, s-a înrăutățit. Copiii cu probleme de conduită erau mai predispuși să raporteze dezaprobarea maternă față de prietenii lor. Iar această dezaprobare era asociată cu o scădere a statutului lor în rândul colegilor. Ceea ce, la rândul său, era corelat cu o creștere a comportamentelor problematice.
De ce această strategie eșuează
O explicație posibilă pentru acest lanț de evenimente ar fi că pierderea unui prieten din cauza dezaprobării mamei duce la pierderea capitalului social. Laursen subliniază că persoana cu mai mulți prieteni are, de obicei, mai multă influență într-o relație. Atunci când un copil pierde un prieten, își pierde și o parte din influența asupra grupului de colegi, ceea ce face mai dificilă formarea de noi prietenii.
În concluzie, în loc să interzică ”prietenul problemă”, părinții ar trebui să încerce să înțeleagă relația copilului lor. Să discute deschis despre comportamentele care îi îngrijorează și să ajute copilul să-și dezvolte abilități de luare a deciziilor mai sănătoase.
