Kinetoterapia pediatrică: ce este și când este recomandată

Tot ce trebuie să știi despre kinetoterapia pediatrică

Un kinetoterapeut pediatru lucrează cu pacienți care au vârsta mai mică de 18 ani. Acești terapeuți ajută copiii să se recupereze după răni, boală sau intervenții chirurgicale. Unii sunt specializați în tratarea unor afecțiuni specifice, cum ar fi paralizia cerebrală, tulburările din spectrul autist sau întârzierile de dezvoltare. Alții se concentrează pe a-i ajuta pe copii să-și dezvolte abilitățile motorii, să învețe să meargă sau să facă sport.

Un kinetoterapeut pediatru lucrează de obicei în strânsă legătură cu medici, asistente, terapeuți și logopezi. Pe lângă faptul că lucrează cu pacienții lor micuți, ei îi învață și pe părinți despre exerciții, tratamente și terapii pe care să le facă acasă.

Un kinetoterapeut pediatru îi ajută pe copii să-și îmbunătățească miotricitatea, forța, flexibilitatea, echilibrul, coordonarea. De asemenea, îi învață pe părinți despre exerciții și tehnici care îi vor ajuta pe copilul lor să dezvolte un tonus muscular mai bun și o stare de sănătate mai bună.

Scopul este de a îmbunătăți capacitatea copilului de a îndeplini sarcinile de zi cu zi. Activitățile funcționale sunt concepute pentru a construi puterea, rezistența, agilitatea, flexibilitatea, coordonarea și echilibrul. Aceste activități includ exerciții care promovează mișcarea, întărirea mușchilor și flexibilitatea.

Kinetoterapia abordează probleme de dezvoltare, cum ar fi abilitățile motorii grosiere, abilitățile motorii fine, integrarea senzorială, echilibrul și funcția cognitivă. Această abordare ajută copiii să se dezvolte fizic, social, emoțional și academic.

Copiii adesea nu înțeleg de ce sunt nevoiți să meargă constant la un kinetoterapeut pediatru. S-ar putea crede că sunt bolnavi sau că e ceva în neregulă cu ei. Un terapeut explică care este problema și cum poate ajuta. Apoi, terapeutul folosește jocul, distracția și motivația pentru a-l implica pe copil în învățarea și exersarea abilităților.

Ce afecțiuni pot fi tratate cu kinetoterapie pediatrică

Există multe situații care pot fi adesea tratate prin terapie fizică, inclusiv paralizia cerebrală (PC), autismul, sindromul Down, distrofia musculară, spina bifida, artrita reumatoidă juvenilă, artrogripoza, tulburările cardiopulmonare, fibroză chistică, cancer și leziuni cerebrale traumatice.

Kinetoterapeuții folosesc o varietate de tehnici pentru a trata copiii cu întârzieri de dezvoltare și dizabilități. Ei ar putea încuraja copiii să se miște și să exploreze diferite jucării pentru a-și spori independența. Sau i-ar putea învăța cum să meargă din nou după un accident vascular cerebral sau o leziune a măduvei spinării.

Pentru mulți copii, kinetoterapie arată ca o joacă. Copiii sunt activi în mod natural și curioși despre ce se întâmplă în jurul lor.

Din păcate, sunt și situații când unii copii se tem să fie atinși, le este frică de zgomote puternice, iar alții pur și simplu nu par interesați de nimic.

Când se întâmplă acest lucru, kinetoterapeuții încearcă să găsească modalități de a face experiența mai plăcută atât pentru copil, cât și pentru terapeut. Acest lucru ar putea însemna implicarea copiilor în jocuri simple sau activități care necesită puțin efort. Sau ar putea cere părinților să se alăture.

În ambele cazuri, scopul este de a menține copiii implicați în timpul tratamentului. Dacă nu se distrează, nu vor rămâne suficient de mult pentru a beneficia de terapie.

Fiecare kinetoterapeut și copil este diferit. Deși niciun tip de kinetoterapie nu va funcționa în fiecare situație, kinetoterapeutul poate folosi o serie de activități și tratamente comune. Ora de terapie va depinde de nevoile individuale ale copilului. Printre cele mai frecvente metode se numără cele de mai jos:

• Activități de echilibrare și coordonare pentru a îmbunătăți controlul mușchilor copilului
• Joc adaptativ pentru a ajuta copilul să rezolve o dizabilitate permanentă
• Terapie acvatică pentru reducerea impactului articular
• Exerciții de antrenament pentru creșterea forței
• Exerciții de flexibilitate
• Masaj, ultrasunete sau electroterapie pentru a îmbunătăți circulația
• Instrucțiuni tehnice pentru a îmbunătăți forma și postura și pentru a evita rănirile viitoare