Sugarii și copiii mici infectați cu EBV au de obicei simptome foarte ușoare sau sunt asimptomatici. Dar adolescenții și adulții infectați dezvoltă adesea simptomele care diferențiază mononucleoza de alte boli.
Mononucleoza infecțioasă la copii: cauze, simptome și tratament
Alte virusuri, cum ar fi citomegalovirusul, pot provoca uneori simptome asemănătoare mononucleozei.
ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ
Pentru a diferenția mai ușor mononucleoza de o altă boală, e important să știi că simptomele mononucleozei apar de obicei la aproximativ 1-2 luni după ce copilul a fost infectat cu virusul. Cele mai frecvente simptome ale sale sunt uneori confundate cu cele date de streptococi sau gripă. Acestea sunt:
- febră;
- durere în gât cu amigdale inflamate cu depuneri albicioase;
- ganglioni limfatici inflamați la nivelul gâtului;
- stare de oboseală constantă.
De asemenea, un copil cu mononucleză se mai poate confrunta cu dureri de cap, dureri musculare, lipsa energiei, dureri de burtă cu un ficat sau o splină mai mare decât în mod normal, erupție cutanată, pierderea poftei de mâncare.
Cât de contagioasă este mononucleoza
Mononucleoza este o afecțiune contagioasă. Se răspândește de la o persoană la alta prin contactul cu saliva sau cu mucusul din nas și gât. Este supranumită „boala sărutului”, deoarece se poate răspândi prin sărut. De asemenea, se răspândește prin tuse și strănut sau când cei mici iau contact cu saliva celor din jur prin intermediul unui pai, un pahar, ustensile de mâncat sau periuța de dinți.
Simptomele mononucleozi infecțioase la copii dispar de obicei în 2 până la 4 săptămâni. La unii copii, totuși, oboseala și lipsa energiei pot dura luni de zile.
Din păcate, nu există vaccin care să protejeze împotriva virusului Epstein-Barr. Cu toate acestea, pentru a ține copilul departe de mononucleoză, asigură-te că el nu intră în contact strâns cu cineva infectat, dacă este posibil, desigur.
Reclamă
Lucrurile sunt mai complicate atunci când o persoană care are mononucleoză nu are simptome, dar o pot transmite și altora. Prin urmare, copiii ar trebui să se spele bine și des pe mâini și să nu împartă băuturi sau ustensile cu alții, chiar și cu persoane care par sănătoase.
Uneori, virusul determină umflarea splinei. Splina este un organ din partea stângă sus a abdomenului. Dacă se suprainfectează, această situație reprezintă o urgență. Prin urmare, este important ca copilul să evite sporturile sau activitățile fizice intense în timp ce are mononucleoză. Acestea pot exercita o presiune suplimentară asupra splinei.
Este nevoie de timp pentru a te recupera după mononucleoză. Ganglionii limfatici din gâtul copilului pot fi mai mari decât în mod normal pentru o perioadă. Majoritatea copiilor se simt mai bine după 2 până la 4 săptămâni. Dar ar putea dura câteva săptămâni înainte ca energia lui să revină la normal. Multă odihnă va ajuta copilul să se simtă mai bine.
Îngrijirea ulterioară este o parte cheie a tratamentului și siguranței copilului
Pune-ți copilul să se odihnească și să stea în pat cât mai mult posibil până când se simte suficient de bine. Încurajează-l să consume cât mai multe lichide.
Ai grijă să urmeze tratamentul așa cum i-a fost prescris. De asemenea, nu lăsa copilul să facă sporturi de contact sau să ridice ceva greu timp de 4 săptămâni. Aceste activități pot crește șansa ca splina să se rupă.
Citește și
Ce este „încărcătura mentală a mamelor”. Se vorbește prea puțin despre ea
Topul liceelor din Bucureşti. Cele mai căutate la admiterea din 2025
Stilul de parenting care poate provoca daune ireparabile copiilor, conform cercetărilor
Sună la 112 oricând crezi că copilul ar putea avea nevoie de îngrijiri de urgență. De exemplu, mergi la camera de gardă sau cere o ambulanță acasă, dacă copilul care are mononucleoză a leșinat, are dureri de burtă noi sau mai grave, e deshidratat, este amețit, nu poate înghiți lichide.
Urmărește cu atenție schimbările în starea copilului și discută cu medicul orice semn care îți provoacă îngrijorare.
