Sindromul de resemnare: boala misterioasă care afectează copiii

Sindromul de resemnare: boala misterioasă care afectează copiii

Sindromul se manifestă printr-o apatie extremă. Copiii ajung să refuze să mănânce sau să bea, devin complet izolați și să nu mai răspundă la stimuli externi.

În cele mai grave cazuri, acești copii pot intra într-o stare catatonică. Rămân imobili, nu reacționează la nimic și nu prezintă semne de viață, chiar dacă nu au vreo afecțiune fizică evidentă. În această stare, copiii sunt practic paralizați din punct de vedere emoțional și mental.

Cauza principală a sindromului de resemnare este trauma psihologică severă. Aceasta poate include abuzuri, violență, pierderi personale și teama de deportare sau de a fi despărțiți de familiile lor.

Acești copii au trăit adesea în medii extrem de periculoase, cum ar fi zone de război. Când ajung într-un loc de refugiu, nu au niciun sentiment de siguranță, ceea ce le agravează starea psihologică.

În plus față de factorii psihologici, sindromul de resemnare este adesea asociat cu condițiile precare din centrele de detenție. Copiii sunt expuși la stres constant, incertitudine legată de statutul lor legal și lipsă de sprijin emoțional sau psihologic.

Aceste medii dure pot duce la o stare de „resemnare”, în care copiii simt că nu mai au nicio speranță de a scăpa de suferința lor și, prin urmare, își pierd voința de a trăi.

Tratamentul pentru sindromul de resemnare este extrem de dificil

Majoritatea copiilor care suferă de acest sindrom au nevoie de intervenție psihiatrică urgentă. Dar adesea nu au acces la îngrijire de specialitate.

Recuperarea poate dura luni de zile. Uneori, fără intervenție adecvată, copiii pot suferi complicații fizice grave din cauza malnutriției sau a altor probleme legate de sănătatea lor fizică. De asemenea, este important ca acești copii să fie transferați într-un mediu sigur și stabil. Acolo pot începe să se vindece atât mental, cât și fizic.

Sindromul de resemnare este un simptom al unei crize umanitare și al unui sistem de protecție socială defectuos. Copiii care suferă de acest sindrom sunt victime ale unor politici inadecvate, care nu reușesc să ofere siguranța și sprijinul de care au nevoie.

Mulți experți susțin că tratamentele pentru această afecțiune trebuie să includă nu doar intervenții psihologice, dar și politici mai eficiente de protecție a refugiaților. Este esențial ca societățile să trateze cu seriozitate problemele acestor copii. Să le ofere un mediu care să le permită să depășească traumele și să își reconstruiască viața.

Sindromul de resemnare este o boală devastatoare care subliniază gravitatea condițiilor în care trăiesc refugiații, în special copiii. Este esențial ca aceste copii să beneficieze de îngrijire psihologică adecvată și de un mediu care să le asigure siguranța și speranța unui viitor mai bun.