5 lucruri pe care psihologii nu le fac cu copiii lor

5 lucruri pe care psihologii nu le fac cu copiii lor

„Fiind psiholog pentru copii, folosesc atât de multe dintre tehnicile noastre cu copilul meu”, a declarat Shannon Dorsey, profesor de psihologie la Universitatea din Washington, pentru today.com. Făcând cercetări care se concentrează pe tratamentul de sănătate mintală pentru copii, psihologul spune că a găsit câteva dintre aceste strategii deosebit de utile în viața de zi cu zi. Iată 5 lucruri pe care psihologii nu le fac cu copiii lor, care ar putea fi utile și pentru alți părinți.

Nu le invalidează niciodată emoțiile

Acest lucru tinde să apară atunci când copiii sunt blocați într-un anumit comportament, iar părinții vor ca ei să facă altceva. De exemplu, când părinții le cer copiilor să își curețe jucăriile înainte de a pleca din parc. Bineînteles, aceștia nu sunt prea încântați să facă acest lucru.

„Un lucru pe care îl știm din psihologia clinică este că validarea emoțiilor este foarte importantă“, spune Dorsey. Ai putea spune: „Văd că te simți foarte supărat și frustrat, dar tot trebuie să curățăm jucăriile, înainte de a pleca în parc“, explică Dorsey.

Atunci când copiii cresc fără să simtă că emoțiile lor sunt validate, inclusiv cele negative, poate face ca aceștia „să nu aibă încredere în sentimentele lor, să nu știe că sunt valide și să nu realizeze că există o diferență între ceea ce simți și ceea ce faci cu corpul tău“, spune Dorsey. Copiii pot avea dificultăți în a recunoaște că a fi supărat nu înseamnă că trebuie să lovească sau să dea din picioare, adaugă ea.

Nu subestimează niciodată „timpul special“

„Timpul special“ presupune să „te joci cu copilul tău și te concentrezi pe ceea ce vrea să facă. Nu dai instrucțiuni și nu pui o mulțime de întrebări, ci ești cu adevărat concentrat pe ei“, explică Dorsey. Psihologul spunea că stătea jos, lângă copilul ei și îl lăsa pe el să dirijeze în joaca cu Lego. „Este un rol diferit pe care părinții trebuie să îl joace și care dă roade pentru relația voastră.“

Când stabilesc o limită, o respectă

Când vine vorba despre limite, Dorsey recomandă părinților: consecvență, predictibilitate și urmărire. După ce au fost stabilite regulile privind rutina de somn sau pentru timpul petrecut în fața ecranului, este esențial ca părinții să fie consecvenți și previzibili. Asta înseamnă că limita sau ora de culcare este aceeași. „Nu vei aplica regula uneori și alteori nu“, explică Dorsey.

Apoi, trebuie să aplici efectiv regula. De exemplu: „Îi dai copilului tău o așteptare și îi spui că va exista o consecință dacă nu o îndeplinește”, spune ea. Ar putea fi vorba despre pierderea timpului la televizor sau imposibilitatea de a merge în parc. Ajută și să-i reamintești, de exemplu, când mai au cinci minute până la expirarea timpului, adaugă Dorsey.

Uneori, părinții trebuie să învețe să spună nu. Este important să faci asta chiar dacă acest lucru nu funcţionează la fel de bine în fiecare zi. Acest lucru se întâmplă atunci când vine vorba de regulile legate de petrecerea timpului petrecut în fața ecranului. Acestea dispar în momentul care copiii se îmbolnăvesc.

Nu vorbesc niciodată urât despre mâncare

Unul dintre cele 5 lucruri pe care psihologii nu le fac cu copiii lor este acela de a nu spune niciodată că vreun aliment nu este bun, spune Rogers. În schimb, ea îşi lasă fiul să ia propriile decizii cu privire la mâncare în timpul zilei. Ea îi reaminteşte copilului că săritul peste mese este nesănătos şi îi poate declanşa migrenele. Ea îi explică: „mâncarea este ca un medicament pentru tine. Nu poți să nu mănânci“, spune Rogers.

Nu au conversații lungi la culcare

„Copiii vor aduce în discuție o mulțime de lucruri la culcare, care ar putea fi importante de discutat“, spune Dorsey. De exemplu, ar putea să vrea să discute despre fricțiunile cu alți copii la școală. Dar, „cu cât un copil este mai obosit, cu atât mai puține resurse emoționale are pentru a aduce în discuție un subiect stresant“, spune ea.

Așadar, este important să-i validezi sentimentele și, apoi, îi poți sugera să discutați a doua zi, după scoală. Apoi, puteți citi o carte sau să cântați o melodie împreună și să vă continuați rutina de culcare. „Copiii sunt capabili să abordeze mai bine problemele și provocările dacă sunt bine odihniți, sunt hrăniți și este momentul potrivit pentru a face acest lucru”, spune Dorsey. Apelând la puterea de distragere și de redirecționare a atenției la ora de culcare, este mult mai ușor să vorbești în ziua următoare.