Un "părinte elefant" este acel tip de părinte care prioritizează afecțiunea, grija și protecția față de copilul său. Denumirea provine de la elefanți, animale cunoscute pentru legăturile puternice pe care le dezvoltă în cadrul familiei și pentru felul în care își protejează și își ghidează puii pentru perioade lungi de timp.
Acest stil de parenting se axează pe a oferi copilului un mediu sigur, plin de sprijin emoțional, și pe a-l ghida în toate etapele vieții sale, chiar și în adolescență sau la maturitate. Spre deosebire de alte stiluri de parenting (precum cel al „părintelui tigru” care pune accent pe disciplină și exigență), cel de părinte elefant are un comportament mai blând și empatic.
Semne că ești un părinte elefant
Dacă te regăsești în multe dintre caracteristicile următoare, e posibil să fii un părinte elefant. Iată așadar care sunt atributele care te pot plasa în această categorie de părinte elefant.
Pui accent pe sprijinul emoțional al copilului tău
Ești întotdeauna acolo pentru a-ți susține copilul din punct de vedere emoțional. Fie că trece printr-o criză la școală sau are o dispută cu prietenii, ești primul care îl ascultă și îl consolează.
Alegi să îți protejezi copilul de provocările dure ale vieții
Preferi să-l ferești pe copil de experiențele neplăcute și grele, oferindu-i un mediu sigur și plin de iubire. Te străduiești să îi creezi o lume în care să se simtă în siguranță și confortabil.
Îți implici copilul în deciziile familiale
Îi permiți să participe la discuții și decizii importante, simțind că astfel îl înveți despre responsabilitate, dar și pentru a-i arăta că părerile sale contează.
Ai o abordare blândă în corectarea comportamentelor
În loc să folosești pedeapsa sau metode stricte pentru a corecta greșelile copilului tău, preferi să abordezi situațiile cu răbdare și înțelegere. Încerci să îl faci să înțeleagă de ce anumite lucruri nu sunt corecte, fără a-l face să se simtă vinovat.
Îți faci griji excesive pentru bunăstarea copilului
Ai tendința de a fi extrem de preocupată de orice problemă mică pe care o are copilul tău. Fie că este vorba despre sănătate, relații sociale sau performanța școlară. Mereu încerci să găsești soluții pentru a-i ușura viața.
Îți dorești să rămâi apropiată de copilul tău, chiar și când crește
Te străduiești să menții o legătură strânsă și de lungă durată cu copilul tău. Chiar și când ajunge la vârsta adultă. Faci tot posibilul să te asiguri că relația voastră este una bazată pe comunicare și sprijin reciproc.
Îți dedici mare parte din timp pentru a-ți ajuta copilul să se dezvolte
Ești dedicată în a-l susține să își descopere și să își dezvolte pasiunile și abilitățile. În plus, investești timp și resurse pentru a-l ghida și încuraja în hobby-urile și activitățile sale.
Care sunt beneficiile unui astfel de tip de parenting: părinte elefant
Stilul de părinte elefant vine cu o serie de avantaje care pot avea un impact pozitiv asupra dezvoltării copilului:
-această apropiere dintre copil și părinte întărește încrederea reciprocă. Și îi asigură copilului un suport emoțional solid, esențial pentru sănătatea sa mintală.
-copilul se simte iubit și protejat. Atunci când este susținut emoțional și protejat, copilul dezvoltă un sentiment de siguranță, care îl ajută să se dezvolte într-un adult încrezător și stabil emoțional.
-copiii crescuți de părinți elefanți au tendința de a discuta deschis despre problemele lor. Mai mult, ei caută sprijinul părinților atunci când au nevoie, ceea ce duce la o relație de familie mai sănătoasă.
– părinții elefanți îi ajută pe copii să exploreze diferite oportunități, susținându-i în dezvoltarea abilităților și intereselor lor. Astfel, copiii se pot dezvolta într-un mediu care le valorizează individualitatea.
Dezavantajele rolului de părinte elefant
Cu toate că există numeroase beneficii, acest stil de parenting are și câteva dezavantaje care pot afecta dezvoltarea copilului pe termen lung:
-supraprotejarea copilului. Dacă îți protejezi prea mult copilul de dificultățile vieții, acesta poate deveni lipsit de abilități practice în a face față provocărilor. Lucru care îi poate dăuna în viața adultă.
-dependența excesivă de părinți. Copilul poate deveni prea dependent de părinți pentru luarea deciziilor sau pentru rezolvarea problemelor. Lucru care poate afecta capacitatea sa de a deveni independent și autonom.
-întârzierea maturizării emoționale. Dacă părintele este întotdeauna prezent pentru a rezolva orice problemă sau criză, copilul poate avea dificultăți în a învăța cum să-și gestioneze propriile emoții și cum să facă față stresului.
-posibilă frustrare și lipsă de încredere în sine. Uneori, protecția excesivă poate transmite mesajul că părintele nu are încredere în capacitatea copilului de a face față singur provocărilor. Acest lucru poate diminua încrederea în sine a copilului.