Chiar dacă stereotipurile sunt folosite deseori pentru a descrie persoanele cu autism, provocările sunt traversate diferit de cei care se află în acest spectru. În articolul de mai jos observăm mai de aproape autismul și empatia și motivul pentru care cercetătorii spun că persoanele în cauză pot experimenta astfel de emoții.
Autism, empatie și simpatie
Legăturile dintre autism, empatie și simpatie au evoluat în ultimii 40 de ani. Inițial, se considera faptul că lipsa celor două emoții este o trăsătură specifică celor care suferă de autism. Cele mai recente cercetări arată că ideea variază printre cei testați în acest sens.
Există mai multe puncte care trebuie luate în considerare atunci când vorbim despre empatie și simpatie în cazul persoanelor cu autism. De exemplu, este necesar să ne întrebăm dacă cei care au această afecțiuni pot empatiza în fața celorlalți, arată cei de la verywellhealth.com. Ce stă în fața unui răspuns emoțional tradițional? Cercetătorii s-au întrebat de asemenea dacă empatia poate fi învățată. O aparentă lipsă a empatiei și simpatiei reflectă lipsa conexiuni?
Ei bine, iată că empatia și simpatia nu sunt rezultatul lipsei emoțiilor, ci a dezvoltării precare a aptitudinilor. Există mai multe elemente implicate în exprimarea empatiei față de cei din jur. Printre acestea se numără: recunoașterea emoțiilor celorlalți, înțelegerea speranțelor, viselor și așteptărilor acestora, experiența emoțională pentru a fi de acord cu sentimentele celor apropiați. Persoanele care suferă de autism și au dificultăți în a bifa aceste elemente, duc lipsă de empatie și simpatie.
Recunoașterea emoțiilor
Empatia este o emoție care are două fețe ale monedei. Pe de-o parte, este recunoscută la nivel cognitiv și înțeleasă. Este experimentată la un nivel afectiv și emoțional. În ceea ce privește persoanele care suferă de autism, acestea pot experimente cele menționate mai sus într-un mod extrem de bizar.
Cercetările arată că persoanele autiste se străduiesc să arate empatie pentru că nu o pot recunoaște și nu pot numi anume emoții sau expresii faciale. Studiile realizate în cazul ochilor arată că cei care suferă de autism observă lucruri la periferie, și nu privind atent către ochi și gură, acolo unde apar de obicei primele emoții.
În timp ce empatia cognitivă poate fi mai scăzută în cazul persoanelor cu autism, empatia afectivă bazată pe instincte și răspunsuri involuntare la emoțiile celor din jur poate fi puternică și copleșitoare. De fapt, cele mai noi cercetări arată că autiștii pot simți emoțiile mult mai intens.
Etichetarea emoțiilor
Persoanele care suferă de autism pot simți iubire și alte emoții, la fel ca oamenii care au funcții cerebrale normale. Atunci când vine vorba despre relațiile romantice, conectarea poate deveni problematică, spun cei de la medicalnewstoday.com. Întâlnirile implică mai multe subtilități pe care autiștii să le treacă cu vederea.
Abilitatea de a eticheta emoțiile este de fapt un pas important în a experimenta empatia și simpatia. Autiștii pot experimenta alexitimia, ceea ce repezintă inabilitatea de a recunoaște și a puncta emoțiile pe care le simt. În prezent, cercetătorii evaluează conexiunea dintre empatie și alexitimie.
Un studiu din 2018 publicat în Journal of Autism and Developmental Disorders arată că cei care suferă de alexitimie își pot arăta mult mai greu empatia față de cei din jur. Acest lucru se întâmplă chiar dacă suferă sau nu de autism.
Autismul și simpatia
În general, cei mai mulți învață despre semnalele oferite de corp de la familie sau alți oameni. De exemplu, un copil de 4 ani cu funcții cerebrale normale poate recunoaște durerea unui prieten și poate răspunde imediat către aceasta.
Copiii autiști interpretează mult mai greu comunicarea non-verbală, cum ar fi expresiile corporale sau faciale. Nu încearcă să-i imite pe cei din jur. Găsesc dificilă ideea de a-și exprima empatia. Puterea de a înțelege ceea ce gândesc ceilalți vine prin exercițiu și este cheia către empatie și simpatie. Cei care suferă de autism nu se pot concentra în cazul unui astfel de răspuns emoțional. De asemenea, simpatia nu ajunge într-un mod natural ca în cazul altora.
Într-un studiu din 2018, au fost testate 254 de persoane cu autism și 133 persoane cu funcții cerebrale normale. Acestora le-au fost oferite fotografii pe care au trebuit să le evalueze din punct de vedere al simpatiei. Cercetarea a dezvăluit că autiștii au oferit răspunsuri mai scăzute din punct de vedere al simpatiei.
Autorii au punctat faptul că acest lucru nu reflectă faptul că persoanele autiste sunt nepăsătoare. Este de fapt o diferență în perceperea emoțiilor. Pot exprima simpatia pentru obiecte în detrimentul oamenilor.
Cum poate fi învățată empatia
Un studiu realizat în 2019 și publicat în publicația Autism a oferit o perspectivă asupra felului în care persoanele cu autism își arată empatia. Au fost evaluați 87 de autiști și 263 persoane cu funcții cerebrale normale. Astfel, a fost descoperit faptul că primii dintre aceștia pot personifica obiectele fără viață într-un mod inedit.
De exemplu, un tricou care nu este niciodată purtat se simte singur sau o păpușă cu care nu s-a jucat nimeni niciodată este tristă. De notat este faptul că cei aflați în acest spectru descriu aceste emoții pentru obiectele fără viață ca un fel de a-și procesa propriile emoții.
Potrivit unui studiu publicat în Journal of Applied Behavioral Analysis, empatia cognitivă poate fi învățată de către copiii care suferă de autism. Cu toate acestea, nu poate fi percepută la nivel emoțional.