Cătălina Bucur a vorbit despre cum petrecem timpul liber cu cei mici la DePărinți.ro | Parenting 2.0 cu Laura Cosoi

Cătălina Bucur a vorbit despre cum petrecem timpul liber cu cei mici

Copilul învață prin joacă, prin nimic altceva și aceasta trebuie să fie idee de bază de la care le construim educația. Nu trebuie să ne erijăm într-o postură de profesori în fața celor mici. Copiii trebuie să învețe din lucrurile care îl înconjoară, să fie lăsați să se descopere și să descopere.

-Cum facem să avem integritate de părinte astfel încât să nu ne simțim vinovați, dar și ca cei mici să fie echilibrați?
-Aș zice că în rândul părinților, dar mai ales în rândul mamelor, vinovăția ar trebui declarată sport național. Ne simțim vinovate din momentul în care rămânem însărcinate, după care naștem și ne simțim foarte vinovate. Intrăm în lăuzie și ne simțim cel mai vinovate. Fiecare etapă de creștere a copilului vine cu vinovăția ei la pachet. Aș vrea să ridicăm vinovăția asta mai ales din timpul liber al copilului. Hai să-i spunem joacă, nu timp liber sau activități, pentru că copilul se joacă.

-Care este rolul mamei în raport cu copilul și care este rolul tatălui în raport cu copilul când vorbim de joacă?
-E un lucru foarte interesant în momentul în care noi începem să petrecem timp cu nou-născutul pe care îl aducem de la maternitate. Bebelușul are manual de instrucțiuni. El are nevoie doar de două lucruri: iubire și acceptare. Noi avem impresia că lucrurile pe care le facem cu copilul trebuie să fie foarte pretențioase. Social media și-a vârât puțin coada aici și a pus o presiune foarte mare pe umerii noștri, mai ales ai mamelor. De fapt, pentru copii, totul este o joacă. (…) Mi se pare că un copil trebuie să aibă în viața lui figuri de atașament feminine și masculine.

Atât tatăl, cât și mama trebuie să se joace cu copilul

Figura autoritară a tatălui, care e strâns legată de conduită, dar și figura caldă a mamei care îi învață pe cei mici despre emoții, despre lumea interioară, sunt ambele extrem de importante. Acestea le oferă celor mici echilibrul de care au nevoie în viață.

-Cum ți-ai dat seama de lucrurile astea?
-Mi se pare că în primele luni alături de copil nu îți dai seama de nimic, de absolut nimic. Mai ales dacă primești, cum a primit eu, un copil hipersensibil, care nu dormea foarte mult. Mi se părea că trebuie să fiu tot timpul prezentă, să umplu casa de jucării, să urmăresc conturi online care spuneau ce fel de activități să fac și mi se părea că dau greș. Când social media este dată foarte tare, instinctul tău de mamă este dat foarte încet. Deși social media este noul nostru sat virtual pe care nu îl mai avem în offline, trebuie să dăm mai încet aceste zgomote de fundal, să ne auzim instinctul matern.

Părintele este cea mai bună jucărie educativă pentru copil

-Camerele pline cu jucării acoperă lipsa implicării părinților în viața celor mici?
-Cred că nouă ca părinți ne e foarte teamă de plictiseala copiilor. Ni se pare că atunci când cei mici se plictisesc este o dovadă clară a eșecului nostru. Un număr prea mare de jucării în casele noastre nu face altceva decât să îi oprească pe undeva creativitatea copilului. Copilul acela nu mai știe cum să-și mai inventeze jocuri, distracții, cum să-și mai construiască lumi, dacă noi deja i-am construit lumea prin 20-30 de jucării.

De cele mai multe ori părinților le este greu să se joace pentru că nu au mai făcut-o de foarte mult timp. Părinții sau bunicii lor nu s-au jucat cu ei, iar acum se așteaptă că ei să se joace cu copilul lor. Multora dintre ei le este însă greu să facă asta, mai ales dacă au și o poziție recunoscută în societate. Singurul lucru de care trebuie să țină cont acești părinți este că trebuie să renunțe la simțul ridicolului, la ideea de multe jucării cumpărate și să-și urmărească copilul.

Cătălina Bucur explică cum poți gestiona o situație tensionată cu copilul

Pentru că de cele mai multe ori societatea ne blamează, mamele nu mai doresc să vorbească despre ceea ce simt cu adevărat zi de zi. Dar faptul că este foarte greu să crești un copil fără niciun fel de ajutor, nu înseamnă că îți urăști copiii. E foarte important ca mamele să înțeleagă că există și greul în creșterea unui copil, dar că balanța înclină spre frumos.

-Care este rolul fraților și cât e el de important în această joacă?
-Cred că părinții refuză să mai facă al doilea copil pentru că nu au un sistem de suport. Aceasta este o realitate a maternității din ziua de azi. Față de trecut, când făceam parte dintr-o comunitate și ne erau alături mama, bunica, mătușa, noi acum suntem izolați. Foarte greu reușim să ne găsim comunitatea, satul, și de aceea spuneam că acum satul s-a mutat în online unde găsim niște resurse. Și atunci apărem noi, care ne-am riscat cu al doilea copil. În momentul în care există un frate mai mare pentru acel bebeluș, acel frate mai mare este Soarele și Luna copilului mai mic.

-Cum facem să găsim răbdarea în momentele critice cu cel mic?
-Încărcătura mentală a mamelor este ceva despre care se vorbește foarte puțin, dar este ceva foarte real. Până când nu ești mamă și nu o trăiești, nu poți înțelege cât de obositor poate să fie pentru creierul tău să fie în permanență suprastimulat.

Cum se poate evita escaladarea conflictului

-Cum punem limite unui copil? Îl pedepsim sau nu?
-Depinde ce vrem. Dacă vrem rezultate rapide, pe termen scurt, pedepsim copilul. În termeni de parenting actual, cu respect și cu blândețe, ele nu se numesc pedepse, ci consecințe. (…) Eu aș zice că mai degrabă trebuie să ne orientăm către rezultate pe termen lung, dar în prenting cu respect și blândețe rezultatele nu vin imediat.

Cătălina Bucur spune și că e important să ne dăm voie să greșim, pentru că nu ai cum să nu-ți ieși din fire la un moment dat. Atunci când copilul îți apasă butoanele cele mai sensibile, sunt șanse mari să îți iasă din gură lucrurile pe care le-ai auzit și tu în copilărie. Te poți transforma în ceea ce ți-ai jurat că nu o să ajungi niciodată. Cheia atunci când copilul se comportă mai puțin adecvat este să te întrebi de ce face acele lucruri. Deși poate părea greu să faci asta în momentele tensionate, exersarea este ceea ce te poate scoate din impas.

-Poți ieși din cameră? Poți evita conflictul?
-Dacă simți că rămânând în cameră o să faci lucruri pe care apoi o să le regreți, dacă simți că vrei să lovești sau să-l scuturi, mai bine ieși. Noi suntem o generație de tranziție. Nu o să facem lucrurile foarte bine, o să dăm greș. Dar copiii noștri o să fie un pic mai bine și copiii lor un pic și mai bine.

Ai aici toate edițiile sezonului 2 DePărinți.ro | Parenting 2.0, emisiune disponibilă online exclusiv în AntenaPLAY.

Ce loc ar trebuie să ocupe gadget-urile în viața unui copil și când se pun limite

Cătălina Bucur crede că toate aceste surse de informare ne pot îndepărta de copil dacă ele ne oferă informații pe care noi nu le percepem așa cum trebuie. Cu toate acestea, e important să analizezi și persoana de la care îți iei sfaturile. Generația de părinți din zilele noastre este cea care ar putea elimina bătaia, abuzul și violența din educația unui copil.

-Cum se abordează problema gadgeturilor în viața unui copil?
-Depinde de vârsta copilului și de copil pentru că trebuie să fim atenți și la temperamentul lui. Eu nu aș vrea să spun să scoateți toate ecranele, dar înainte de vârsta de doi ani ecranele nu își au rostul. Indiferent la ce se uită, nimic nu este mai educativ decât să-ți petreci timpul cu copilul sau să-l lași pe el să se joace singur. După doi ani, dacă vrei să începi să oferi ecrane, depinde mult de felul în care poți impune limite, de măsura pe care o ai și de temperamentul copilului.

Toți copiii au nevoie de limite, iar limitele nu trebuie să lipsească din parentingul cu blândețe. Deși inițial vor respinge aceste limite, este firesc să se opună, ei au nevoie să știe între ce limite comportamentul lor este acceptabil și între ce limite nu mai este acceptabil. Diferența este că toate emoțiile trebuie validate. Cu toate acestea, deși e în regulă să fii furios, dacă furia te-a făcut să lovești pe cineva, atunci acela este momentul în care trebuie să pui limite și să oprești.

Cel mai important lucru în educație este ca părinții „să-și cunoască copiii”

-Ce presupune rotația jucăriilor și cum îl poate influența pe copil?
-Acesta este un subiect care mie îmi place foarte mult. De când am început să fac rotația jucăriilor la noi acasă, de când Mircea era mic, s-au schimbat complet o grămadă de lucruri. La concentrarea lui, la atenția lui, la sănătatea mea de la căpuț pentru că nu mai aveam jucării împrăștiate peste tot. Noi suntem o familie normală, locuim într-un apartament de trei camere din București, fără prea multe spații de depozitare. În primul rând, am dat jucăriile despre care simțeam că nu au utilitate. Poți să le spui celor care vin în casa ta să nu mai aducă jucării. Sau le poți da tu link-ul cu jucăria pe care o vrei pentru copilul tău. Poți să le spui și să nu aducă nimic sau să aducă fructe ori haine.

Cătălina Bucur spune că ea lasă la dispoziția celor doi copii ai săi doar 10-12 jucării. Acestea sunt mereu puse la vedere, ca să le poată lua singuri. Pe restul le depozitează în dulap. Din păcate, jucăriile nu trebuie alese după funcțiile lor, după culoare sau dimensiuni. Sfatul Cătălinei este ca părinții să aleagă jucăriile potrivite pentru copiii lor în funcție de preferințele sau nevoile celui mic.

Copilăria fericită înseamnă acceptare

Cel mai important pentru părinți este să-și observe copiii, a concluzionat Cătălina Bucur. E recomandat să le dea jucării în funcție de abilitățile pe care ei vor să și le dezvolte. Degeaba un puzzle de 100 de piese este vândut sub recomandarea că va dezvolta cognitiv un copil de 4 ani, dacă acesta nu este interesant în momentul respectiv de el.

-Care este secretul pentru o copilărie fericită?
-Să mi-l spui și mie (nr. râde). Cred că o copilărie fericită este aceea în care simți că mama e de partea ta orice ar fi. Nu că mama acceptă orice faci și spune te iubesc. Ci că mama ta este acolo alături de tine și că te iubește așa cum ești tu. Că-i place să-și petreacă timpul cu tine. Dar aici mai cred că rolul cel mai important al tatălui este să protejeze mama. Să o facă să simtă că nu e singură în bătălia asta a maternității.