Deși cauzele care conduc la disgrafie nu sunt întotdeauna cunoscute, se pare că în cazul adulților poate fi vorba despre evenimente traumatice. Odată ce boala este diagnosticată, pacientul poate începe să urmeze strategii pentru a depăși unele provocări din viața de zi cu zi.
Ce este disgrafia și cum poate fi tratată
Indiferent de categoria de vârstă este o condiție pe cât de frustrantă, pe atât de demoralizatoare. Totuși, cu intervențiile aferente și înțelegere, aceasta poate fi manevrată într-un mod eficient. În principal, disgrafia se manifestă prin dificultăți în formarea literelor, dar și în organizarea spațiului pe pagină, spun cei de la understood.org.
Menținerea unei direcții și alinieri constante este de asemenea foarte grea. În timpul scrisului, persoanele care suferă de disgrafie pot acuza oboseală sau durere. Primul semn al acestei afecțiuni este scrisul incoerent, însă nu toți cei în cauză suferă de disgrafie. Printre cele mai comune caracteristici se află:
- Scrierea incorectă
- Spațiere incorectă
- Dificultăți în copierea cuvintelor
- Scriere înceată
- Dificultăți în vizualizarea cuvintelor înainte de a le scrie
- Poziționarea incorectă a corpului sau mâinii în timpul scrisului
- Rigiditate în felul de a ține pixul ( crampe la mâini)
- Privirea mâinii în timpul scrisului
- Silabisirea cuvintelor în timpul scrisului
- Omiterea literelor sau a cuvintelor
Alte efecte ale disgrafiei
Cei care suferă de disgrafie au foarte mari dificultăți în a se concentra către alte situații în timp ce scriu. Copiii pot deveni anxioși, asta pentru că trebuie să depună un efort colosal pentru a se concentra doar asupra a ceea ce notează. Elevii cu disgrafie pot fi acuzați că sunt neatenți sau leneși pentru că scrisul lor nu este cursiv.
Pot avea astfel o scădere a stimei de sine și o creștere a tulburărilor anxioase, scăderea încredere și gânduri negative în privința școlii, arată healthline.com. Disgrafia apare în copilărie și este rezultatul unei codări ortografice. Asta înseamnă că persoana care suferă de această tulburare este nevoită să-și aducă aminte întotdeauna cuvintele scrise, în timp ce mâna lor se mișcă pe hârtie.
Persoanele cu disgrafie știu să citească sau să scrie, însă au dificultăți în a procesa cuvintele și scrisul acestora. Atunci când disgrafia se dezvoltă în cazul adulților este vorba despre atacuri cerebrale sau alte răni. În particular, rănile ce au loc pe partea stângă a creierului pot conduce către această boală.
Atât partea stângă, cât și partea dreaptă a lobului parietal din partea frontală a creierului este asociată cu o serie de aptitudini. Printre acestea se numără scrisul, cititul, procesarea senzorială ( durerea, căldura și frigul).
Persoanele predispuse la disgrafie
Cercetătorii încă sunt în căutarea motivelor pentru care unii copii au dificultăți de învățare ca disgrafia. De obicei acestea vin ca o moștenire sau sunt legate de dezvoltarea prenatală. Copiii care suferă de ADHD au șanse mai mari de a avea disgrafie.
Acest lucru se întâmplă deoarece atenția este strâns legată de abilitățile orale și scrise. Alte afecțiuni care au legătura cu disgrafia sunt dislexia și OWL ( dificultatea orală de a comunica). De obicei, această boală poate fi diagnosticată cu ajutorul specialiștilor precum psihologi și psihiatri. Se pot face teste IQ și pot fi administrate teste de scriere.
Cum poate fi tratată disgrafia
Această boală poate fi tratată printr-o abordare din mai multe unghiuri. Cuprinde consilierea, dar și terapia de scriere și sprijin educațional. Sunt oferite exerciții specifice pentru îmbunătățirea aliniereii în pagină, dar și a dimensiuni și spațiului dintre litere.
Se îmbunătățește astfel și viteza, dar și fluiditatea scrisului. Un consilier poate oferi sprijin emoțional persoanei care suferă de disgrafie și poate oferi îndrumare părinților ai căror copii sunt diagnosticați în acest fel.