Se poate ca un comportament să revină la scurt timp după ce a primit o consecință sau copiii pot râde atunci când le spui că sunt pedepsiți. Oricum ar fi, este important să evaluezi situația. Iată care ar putea fi motivele pentru care copilului nu-i pasă de consecințe.
Oare copilului nu-i pasă de consecințe cu adevărat?
Un copil ar putea spune: „Nu-mi pasă“, atunci când un părinte îi ia telefonul mobil, pentru că nu vrea ca acesta să știe că îl deranjează. În realitate, lucrurile nu stau chiar așa. Atunci când îi iei copilului un privilegiu sau îi dai un time-out, iar el spune că nu-i pasă, ignoră-l. Este posibil să caute să înceapă o ceartă pentru a întârzia plecarea în camera lor sau poate că încearcă să te supere.
ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ
Dacă devine din ce în ce mai lipsit de respect, oferă-i un singur avertisment. Astfel, stai departe de un ciclu nesfârșit de pedepse, care, rareori, duce la schimbări pozitive de comportament. În plus, acest lucru are un impact negativ asupra relației părinte-copil.
Reține că te poți retrage oricând din conversație, fără să-ți faci griji că nu ai ultimul cuvânt. În schimb, concentrează-te pe oferirea unei consecințe care va ajuta copilul să își schimbe comportamentul. Chiar dacă un copil poate continua să facă alegeri proaste pentru că nu i se satisface o nevoie sau o dorință, este posibil ca la un moment dat să dorească să intre în legătură cu tine și să vorbească despre o preocupare sau să aibă nevoie de ajutor pentru a face alegeri mai bune.
Folosește corect tipul de consecințe
Dacă vezi că un copil continuă să încalce aceleași reguli, s-ar putea să fie nevoie să găsești o nouă consecință, care să-l ajute să facă alegeri mai bune în viitor.
Ar trebui să fii atentă la tipul de consecință pe care îl folosești. Retragerea privilegiilor de utilizare a telefonului mobil poate fi o consecință eficientă pentru o încălcare a regulilor, dar s-ar putea să nu funcționeze bine pentru o problemă de rivalitate între frați.
Încearcă să legi consecința direct de comportamentul nepotrivit. De exemplu, când copilul merge cu bicicleta în afara zonei desemnate, retrage-i privilegiile de a merge cu aceasta. Dacă refuză să-și ridice jucăriile, privează-l de ele.
Reclamă
Unii copii răspund bine la time-out, iar pentru alții poate funcționa mai bine întărirea pozitivă. Important este să adaptezi disciplina la nevoile copilului tău.
Când să folosești consecințele pentru a fi eficientă
Cele mai eficiente consecințe sunt date imediat după apariția problemei de comportament. Dacă trec două săptămâni până când îți dai seama că cel mic a colorat pe pereții din dormitorul de oaspeți, o consecință nu va fi la fel de eficientă ca și când i-ai fi dat-o dacă îl prindeai în flagrant.
De asemenea, este de luat în calcul și cât timp durează consecința. Dacă îi dai un time-out de două minute unui copil de 12 ani, probabil că nu se va supăra. De fapt, la această vârstă, mersul în camera lor ar putea fi considerat un privilegiu.
Nici să-l privezi de ecrane timp de șase luni nu este o idee bună. Consecințele care durează prea mult timp îi fac pe copii să își piardă motivația de a-și modifica comportamentul. În plus, consecințele prea dure îi fac pe copii să nu le pese de recâștigarea privilegiilor. Pe de altă parte nici consecințele prea ușoare nu îl vor învăța pe copilul o lecție de viață. De aceea, este bine să te bazezi pe consecințe care sunt sensibile la timp și specifice nivelului de maturitate al copilului.
Când copilului nu-i pasă de consecințe, vezi ce ar putea funcționa mai bine
Este o idee bună să ai la îndemână mai multe consecințe, pentru că, uneori, este nevoie de încercare și eroare. În cazul în care comportamentul copilului nu se schimbă atunci când privezi de ecrane, s-ar putea să realizezi că este mai bine să îi atribui sarcini suplimentare. Așadar, este bine să te gândești ce consecință are cel mai mare impact asupra copilului tău la momentul respectiv.
