Abuzul există, din păcate. Asta nu înseamnă că trebuie tolerat, ascuns sau ignorat. Dimpotrivă, cu cât se vorbește mai mult, cu atât copiii și adulții deopotrivă vor conștientiza și vor înțelege că nu este acceptat în nicio formă a sa. Copiii trebuie să fie informați cu privire la ce reprezintă abuzul, să știe cum să recunoască semnele acestuia și cum să solicite ajutor atunci când este necesar.
Totul despre abuz: ce trebuie să știe copiii
Abuzul este atunci când un copil este rănit, tratat urât și nedemn. Niciodată, dar niciodată, abuzul nu se întâmplă din vina copilului. În acest sens, Organizația Mondială a Sănătății a identificat patru tipuri principale de abuz.
Abuzul Fizic
Acesta implică orice formă de violență sau agresiune fizică asupra copilului, care poate provoca răni sau leziuni. Scuturarea, împingerea, sufocarea, apucarea dureroasă și lovirea cu piciorul pot constitui abuz fizic.
Abuzul emoțional
Abuzul emoțional constă în comportamente precum umilirea, intimidarea, denigrarea sau ignorarea copilului. Acest lucru se poate întâmpla dacă cineva țipă tot timpul, se comportă cu cruzime, face amenințări înfricoșătoare sau îl jignește pe copil. Jignirile și amenințările sunt dăunătoare pentru copii. Acestea pot avea un impact profund asupra sănătății mentale a copilului.
Abuzul sexual
Abuzul sexual implică orice formă de contact sexual cu un copil, care este ilegal și traumatizant. Copiii trebuie să învețe că nimeni nu are dreptul să le facă acest lucru. Iar în această categorie intră inclusiv atingerea părților intime peste haine, ciupirea, dar și verbalizarea unor comportamente sexuale. De asemenea, tot în categoria abuzului sexual intră și dacă un adult încearcă să determine un copil să privească fotografii cu caracter sexual sau să pozeze nud.
Neglijența
Acest tip de abuz se referă la ignorarea nevoilor de bază ale unui copil, cum ar fi hrana, îngrijirea medicală și siguranța. Este la fel de dăunător precum abuzul fizic sau emoțional.
Cum recunoști un copil abuzat
În cazul în care vorbim de un abuz fizic, lucrurile sunt mai mult decât evidente. Un copil abuzat fizic va avea semne pe față și corp, precum zgârieturi, vânătăi sau alte urme de loviri. Pe lângă acestea, abuzul fizic lasă și urme emoționale cum ar fi comportamentul agresiv al copilului abuzat sau, dimpotrivă, un comportament excesiv de timorat, înfricoșat sau intimidat.
Dacă avem de a face cu un abuz emoțional sau sexual, atunci se recunoaște un comportament excesiv de grijuliu față de alți copii, extrem de cooperant, docil sau dimpotrivă extrem de agresiv. De asemenea, un copil abuzat sexual afișează cunoștințe în acte sexuale nepotrivite vârstei lui, sau chiar un comportament seducător. Va face eforturi pentru a evita o anumită persoană, fără un motiv evident sau nu va vrea să schimbe hainele în fața altora sau să participe la activități fizice. Se va izola, va intra într-o stare de depresia și poate ajunge să fugă de acasă.
În cazul neglijenței, lucrurile sunt ceva mai vizibile, de la purtatul hainelor murdare sau a lipsei evidente de igienă personală până la îmbolnăvirea, întârzierea sau absentarea excesivă de la școală, toate acestea pot duce cu gândul la un copil neglijat de părinți sau de tutori.
Cum poate fi prevenit abuzul
În lupta împotriva abuzului există două instrumente principale: educația și prevenția. Iar copilul ar trebui să știe că există instituții care-l pot proteja precum Protecția Copilului, dar și că are la îndemână atât numărul unic de urgență 112, cât și Telefonul Copilului, 116.111 pe care-l poate accesa pentru a cere sprijin.
De asemenea, orice copil ar trebui să știe că are dreptul să se simtă în siguranță și poate să spună NU atunci când simte că îi este încălcată intimitatea și limita lui personală.
Că poate și are dreptul fără a se simți rușinați să vorbească despre abuz, indiferent cine este autorul.
Că există adulți de încredere cărora le poate mărturisi experiențele neplăcute prin care trece sau a trecut.
Și că poate obține asistență medicală sau psihologică pentru a depăși traumele
În concluzie, abuzul este o problemă serioasă care trebuie tratată cu foarte mare atenție. Educația și înțelegerea cu privire la acest subiect sunt vitale pentru protejarea copiilor. Copiii trebuie să fie încurajați să vorbească despre orice nelămurire sau teamă și să caute ajutor atunci când este necesar.