Deși nimănui nu-i place să se gândească la asta, divorțul, mutările frecvente, abuzurile, o boală de lungă durată pot traumatiza copiii. Cu toate acestea, există o mulțime de persoane care au relații și cariere bune, deși au crescut în situații dificile. Însă, au învățat să-și ascundă copilăria dificilă ca niște profesioniști.
5 semne că ai avut o copilărie dificilă
Deși oamenii au capacitatea să ascundă destul de bine cicatricile din copilăria lor dificilă, acestea sunt ușor de observat dacă li se acordată mai multă atenție. Iată 5 semne că ai avut o copilărie dificilă:
1. Ești neobișnuit de independentă sau neobișnuit de dependentă
A avea o copilărie dificilă poate să însemne unul din două lucruri: fie ai fost neglijată, fie părinții te-au sufocat. Dacă ai fost un copil neglijat, înseamnă că a trebuit să te comporți ca un adult, de la o vârstă fragedă. S-ar putea să te fi comportat ca părinte pentru o mamă sau un tată imatur. Sau, în cazul unei neglijențe extreme, a trebuit să te crești singur. Asta pentru că părinții tăi nu erau în preajma ta absolut deloc. Acest lucru înseamnă că ai un grad de maturitate care nu este normal pentru vârsta ta.
Pe de altă parte, dacă ai avut părinți „elicopter“, care te-au sufocat cu atenția lor, este posibil să ai probleme cu dependența. Aceasta apare din cauza faptului că părinții își fac copiii să simtă că nu pot face nimic fără acordul unei alte persoane.
2. Nu vorbești niciodată despre familia ta
Persoanele care au avut o relație sănătoasă cu familia lor, vorbesc des despre cei dragi. Însă, persoanele care au o relație disfuncțională tind să facă exact opusul. Iar dacă îi întrebi cum a fost pentru ei în copilărie, s-ar putea chiar să nege că a fost ceva în neregulă.
Într-o notă mai evidentă, oamenii care au avut o copilărie dificilă sunt mai predispuși să rupă legăturile cu toată lumea din acea perioadă a vieții lor. Este o chestiune de autoconservare, mai ales dacă au avut părinți abuzivi.
Acest lucru înseamnă că este posibil să nu mai aibă niciun contact cu membrii familiei lor. De asemenea, pot alege să nu mai vorbească cu prietenii din copilărie, ca o modalitate de a evita să revină în trecut.
3. Îți ceri scuze pentru orice
Acest lucru merge mână în mână cu a face față unui abuz. Atunci când ai un părinte sau un partener abuziv, îți spune că totul este vina ta, chiar și atunci când nu are nicio legătură cu tine. A-ți cere scuze este adesea ceva ce înveți să faci din instinct de conservare.
De exemplu: „Dacă mama ta se supără și țipă la tine, chiar dacă nu a fost vina ta, tu începi să-ți ceri scuze“.
4. Nu-ți poți aminti prea multe despre copilăria ta
Atunci când trăiești o traumă, creierul tău ar putea încerca să te protejeze prin blocarea amintirilor. De aceea, nu este surprinzător faptul că mulți oameni care au avut o viață de familie extrem de abuzivă nu își pot aminti copilăria.
5. Ești perfecționistă sau obsedată de realizări
Majoritatea oamenilor se așteaptă ca persoanele care au avut o copilărie grea să fie persoane cu performanțe scăzute. Dar, în multe cazuri, acest lucru nu este adevărat. În funcție de ce s-a întâmplat în copilărie, ai putea ajunge să fii obsedată de a face lucrurile perfect.
Nu este neobișnuit să auzi despre copii din familii dificile. Aceștia cred că sunt iubiți și apreciați doar dacă au performanțe peste așteptări. Oamenii care cresc cu acest tip de educație parentală echivalează adesea realizările lor cu câtă dragoste merită. Și, de fapt, ei sunt disperați după dragoste. Așa că ajung să muncească foarte mult în speranța de a fi iubiți și acceptați.