Obiceiurile nervoase la copii pot fi propriul lor mod de a se relaxa sau de a se retrage momentan de la presiuni. Sunt un fel de time-out. Însă, pentru alți copii reprezintă o modalitate de a atrage atenția sau pentru a-și manipula părinții.
Obiceiuri care trădează nervozitatea la copii
Există multe tipuri de obiceiuri care trădează nervozitatea la copii și se referă la un comportament sau o acțiune repetată, pe care copiii, adesea, nu sunt conștienți că o fac. De obicei, acesta implică faptul că se joacă cu mâinile, picioarele, părul, gura sau o combinație a acestora, spune bighearttoys.com.
Reclamă
Unele obiceiuri apar din plictiseală, în timp ce altele sunt declanșate de sentimente de anxietate sau stres. Uneori, obiceiurile sunt dezvoltate în copilărie și pot continua și pe perioada adolescenței și mai rar în cea de adult.
Deși cele mai multe obiceiuri nervoase sunt neintenționate, unele dintre acestea încep ca o căutare intenționată a atenției și se transformă în anumite obiceiuri atunci când sunt făcute prea frecvent. De asemenea, acestea pot apărea atunci când copilul este mai obosit sau somnoros.
De obicei, copiii vor depăși aceste acțiuni repetate, în general inofensive, odată cu vârsta. Uneori, este necesar să pui în aplicare câteva strategii pentru a corecta aceste obiceiuri care trădează nervozitatea la copii, mai ales dacă devin prea frecvente.
Citește și
Parenting cu blândețe, fără a renunța la disciplină
Citește și
5 semne că copilul tău are anxietate de separare. La ce să fii atentă
Reclamă
Cum poți să le identifici
Obiceiurile nervoase pot fi variate și diferite pentru fiecare copil și primul pas este acela de a determina dacă este vorba despre un comportament repetitiv și de durată.
Obiceiurile de auto-calmare sunt cel mai adesea vizibile la copiii mici și la copiii de vârstă preșcolară. Acestea scad de obicei în frecvență și apariție odată cu înaintarea în vârstă, dar ia în considerare că un copil poate dezvolta simultan mai multe obiceiuri care trădează nervozitatea.De exemplu, un copil obosit și-ar putea suge degetul mare, în timp ce își răsucește părul, dar asta nu înseamnă că manifestă mai multă anxietate decât un alt copil care are un singur obicei.
Exemple de obiceiuri care trădează nervozitatea la copii
Deși există foarte multe tipuri de obiceiuri care trădează nervozitatea la copii, printre exemplele comune se numără:
- Suptul degetului mare/degetelor.
- Rosul unghiilor.
- Răsucirea sau tragerea părului.
- Băgatul degetului în nas.
- Ciupirea sau scărpinatul pielii.
- Mușcarea buzelor.
- Mestecarea obiectelor sau a hainelor.
- Scrâșnitul dinților.
- Trosnirea articulațiilor.
Acestea nu sunt evenimente neobișnuite, mai ales la copii, dar atunci când apar frecvent și pentru o perioadă de timp îndelungată, este posibil să se dezvolte un comportament nervos.
Care este baza comportamentului nervos
Observarea și notarea frecvenței și a tiparelor pot ajuta la determinarea cauzei. Obiceiurile nervoase sunt adesea mecanisme de adaptare subconștiente pentru copiii cu anxietate.
Aceste obiceiuri sunt reconfortante și sunt folosite pentru a crea un sentiment de siguranță. De exemplu, suptul degetului poate însemna uneori foame, dar tinde să funcționeze mai mult ca un comportament de auto-calmare. Acest obicei, folosit pe termen lung, poate afecta alinierea dinților.
Uneori, aceste obiceiuri se dezvoltă pentru că sunt învățate. Dacă te confrunți cu obiceiul de a-ți roade unghiile sau de a-ți răsuci părul, este posibil ca un copil să dezvolte aceleași obiceiuri ca și tine. În acest caz, trebuie să renunți tu la obicei ca să îl poți corecta pe al copilului.
Chiar dacă este destul de frustrant pentru părinți, încearcă să rămâi calmă dacă observi că încep să se intensifice. Cele mai multe sunt inofensive și vor fi depășite de la sine, iar multe dintre ele pot fi stopate.
Care este diferența dintre obiceiuri care trădează nervozitatea și ticurile nervoase
În timp ce un obicei care trădează nervozitatea se dezvoltă doar prin faptul că îl faci de mai multe ori, un tic este rezultatul unei tulburări a sistemului nervos, care presupune o acțiune ce se produce în mod involuntar.
De obicei, ticul nervos nu poate fi imitat în mod intenționat, deoarece se întâmplă în momente aleatorii. Printre exemplele de ticuri se numără:
- Mișcări spastice ale feței sau ale mâinilor.
- Clipire excesivă a ochilor.
- Ridicarea necontrolată a nasului/gurii.
- Scuturarea capului.
- Mormăieli sau tuse.
- Repetarea unui sunet la întâmplare.
Când ar trebui să te îngrijorezi
Deși majoritatea obiceiurilor sunt inofensive, există momente în care obiceiurile care trădează nervozitatea la copii pot fi îngrijorătoare. Dacă aceste obiceiuri dezvoltă o problemă de sănătate, ar putea fi momentul să încerci să le oprești.
De exemplu, atunci când copiii scrâșnesc din dinți ca un obicei nervos, ar putea, fără să vrea, să-și rupă sau să-și slăbească dinții. În timp, aceștia ar putea să cadă sau să se uzeze la suprafață. De asemenea, rosul unghiilor poate provoca infecții atunci când gestul este dus la extrem. Ciupitul pielii, mușcatul interiorului buzei și scărpinatul excesiv pot provoca durere și pot duce la semne sau cicatrici.
Când comportamentele devin exagerate, încearcă să cauți jucării senzoriale alternative sau cere sfatul unui profesionist.
Cum să stopezi obiceiurile nervoase
Deși nu orice obicei care trădează nervozitatea la copii trebuie să fie eliminat în mod intenționat, este posibil ca la un moment dat să fie necesar să faci asta. În anumite cazuri, aceste obiceiuri pot interfera cu activitățile zilnice ale copilului, pot să-l facă se simtă jenat sau poate fi tachinat de colegii de la școală. Iată câteva lucruri pe care le poți face:
Crește gradul de conștientizare
Primul pas pentru a stopa un obicei nervos este pur și simplu să îl faci pe copil să conștientizeze că îl face. Spune-i cu amabilitate copilului că are acel obicei și amintește-i că nu trebuie să îl facă.
În loc să-i spui: „Este scârbos să-ți mesteci hainele“, poți încerca: „Mâneca ta poate avea germeni pe ea. Amintește-ți că nu trebuie să mestecăm hainele“.
Găsește o alternativă
Găsirea unei alternative pentru a ține copilul ocupat ca modalitate de a înlocui obiceiul lor nervos este adesea benefică. Poți miza pe o jucărie senzorială mică sau un obiect pe care îl poate folosi atunci când se surprinde făcând comportamentul nervos. Poate fi vorba despre o jucărie mică, de tip fidget sau pop-it.
În cazul în care copilul dezvoltă mai multe obiceiuri simultan, te poți concentra mai mult pe unul dintre ele pentru a nu-l stresa prea tare.
Folosește întărirea pozitivă
Recompensele și laudele pot ajuta. Poți implica copilul în planul de a-și opri obiceiul nervos și alege un sistem de recompensă care funcționează pentru el.
Un tabel de autocolante, o tablă cu jetoane sau un sistem de puncte poate fi o motivație bună pentru a-l ajuta să își oprească în mod intenționat propriul obicei. Important este să fii consecventă.
Citește și
Consecințele naturale în educația copiilor. O altă abordare pentru a corecta diferite comportamente
Citește și
Încurajează toddlerul să se joace independent
