Fricile copiilor. De ce apar și cum îi pot ajuta părinții

Care sunt principalele frici ale copiilor

Ceea ce îi face pe copii să le fie frică atunci când sunt mici, se schimbă pe măsură ce cresc. Unele temeri sunt comune și normale la anumite vârste. Printre acestea se numără:

• Singurătate.

• Întuneric.

• Câini sau alte animale mari.

• Gândaci.

• Înălțimi.

• A face injecții sau a merge la doctor.

• Zgomote nefamiliare sau zgomote puternice.

• Monștrii imaginari.

Fricile copiilor: cum îi ajuți să le gestioneze

Fricile copiilor reprezintă o parte inevitabilă a vieții și atunci când apar, ca părinți, instinctul nostru natural este adesea de a liniști și de a consola. Însă, în mod realist, părinții nu pot fi tot timpul lângă copii pentru a-i calma. Ideal, când copiii au frici, este să-i înveți cum să le gestioneze singuri pentru a fi mai încrezători și independenți. 

Autoreglarea

Cu ajutorul autoreglării copiii își pot procesa și gestiona propriile emoții și comportamente într-un mod sănătos. Pentru copii, a învăța construirea autoreglării necesită timp, practică și spațiu. Este vorba despre capacitatea de a simți lucruri, fără a acționa în consecință.

Asta înseamnă că părinții trebuie să se obișnuiască să îi lase pe copii să se simtă puțin inconfortabil în timp ce își dau seama de anumite lucruri. „Să-ți fie teamă uneori este o parte normală și sănătoasă a creșterii“, spune asistentul social licențiat, Elianna Platt. Cele mai multe dintre temerile copilăriei nu reprezintă o amenințare reală. De fapt, uneori acel „monstru“ înfricoșător este doar o haină veche.

Ajută-ți copilul să vorbească despre frici

Deși copiii au frici, uneori nu au cuvintele necesare pentru a le explica. Atunci este nevoie să intervii, punând întrebări specifice. Dacă unui copil îi este frică de câini, îl poți întreba despre „ce îi face pe câini să fie înfricoșători“. De asemenea, poți continua să-l întrebi dacă a fost surprins vreodată de un câine, dacă a încercat să îl muște sau dacă există un anumit câine care îl face să-i fie frică. De îndată ce ai înțeles mai bine de ce se teme copilul, vei avea o idee mai clară despre cum să-l ajuți să treacă peste asta.

Validează, apoi mergi mai departe

Odată ce ai aflat care este motivul fricii, arată-i copilului că iei totul în serios. „Când un copil spune că ceva este înfricoșător, există o șansă destul de mare ca noi, ca adulți, să nu credem că este înfricoșător“, spune psihologul Rachel Busman. Recomadarea este să spui „Uau, se pare că ți-a fost frică!“ sau „Știu că mulți copii își fac griji pentru asta“, în loc de „Hai, nu a fost înfricoșător!“ sau „De ce ți-ar fi frică?“.

După ce ai oferit reasigurarea, este important să treci rapid mai departe, spune psihologul Busman. „Nu vrem să insistăm în a oferi confort în jurul lucrurilor înfricoșătoare, pentru că și asta poate deveni o întărire și poate lua o altă turnură“.

Fă un plan

Lucrează cu copilul pentru a stabili obiective rezonabile. De exemplu, dacă, de obicei, are nevoie să stai cu el în cameră până adoarme, ai putea stabili ca până la sfârșitul săptămânii să încerce să stingă lumina și să adoarmă singur. Odată ce ai stabilit obiectivul, discută despre pașii pe care îi vei face pentru a reuși să învingă fricile.

În prima noapte stabilește că vei citi două cărți, vei stinge lumina, vei aprinde o lampă de veghe și, apoi vei sta în liniște cu ea aprinsă, până când va adormi. În a doua noapte, citești doar o carte, apoi vei stinge luminile și aprinzi lumina de veghe. Îi poți spune că vei lăsa ușa întredeschisă și vei fi în afara camerei. În noaptea a treia noapte citește o carte, apoi aprinde lumina de veghe și închide ușa. Din noaptea a patra, citește o carte, apoi, stinge lumina și închide ușa.

Oferă încurajări și ai răbdare

Orice schimbare necesită timp, iar frica este un sentiment foarte puternic. Important este să rămâi consecventă și lăudă-i eforturile depuse: „Mi s-a părut foarte curajos din partea ta să stai în camera ta, timp de o jumătate de oră. Hai să vedem dacă poți mai mult, mâine!“.

Este important să-i spui copilului că ești convinsă că își poate înfrunta temerile, chiar dacă el nu este încă atât de sigur. Este de ajutor să spui: „Te descurci!“ sau „Ești foarte curajos!“, spune Busman. Copiii, în special cei mai mici, pot avea nevoie de câteva încercări, înainte ca fricile să dispară, așa că nu renunța dacă copilul încă mai cere al treilea pahar de apă sau se ascunde de câinii de pe stradă, chiar și după ce ai început să lucrezi cu el la construirea curajului.

Nu toate fricile copiilor sunt la fel

Ajutându-i pe copii să învețe să gestioneze fricile cu care se confruntă în mod regulat, cum ar fi frica de întuneric sau frica de a merge la doctor, este esențial, dar nu toate fricile sunt create la fel.

Temerile care nu interferează cu viața unui copil nu au întotdeauna nevoie să fie depășite.

– Rachel Busman, psiholog

De exemplu, dacă unui copil nu-i plac filmele de groază, poate decide singur să nu le vadă și este în regulă.

În schimb, când fricile copiilor sunt persistente, prea intense sau încep să interfereze cu viața sa de zi cu zi, ar putea fi momentul să vorbești cu un specialist. Semnele că o frică poate fi ceva mai mult includ:

• Îngrijorarea obsesivă. Apare atunci când copilul se fixează pe obiectul fricii sale, gândindu-se sau vorbind despre despre el el, chiar și atunci când declanșatorul nu este prezent. De exemplu, când copilul devine teribil de anxios, cu luni înainte de vizita la dentist.
• Temeri care limitează participarea la activități. De exemplu, când copilul refuză să meargă într-o excursie cu clasa, în parc, de teama câinilor pe care i-ar putea întâlni acolo. 
• Temeri intense, specifice, care provoacă deficiențe. Semne de anxietate severă, cum ar fi atacuri de panică, comportament compulsiv sau disruptiv sau retragerea din activități, de la școală sau din cadrul familiei.