Doar pentru că un copil este bine crescut, nu înseamnă neapărat că are autodisciplină. De fapt, autocontrolul se referă la capacitatea de a se regla și de a face alegeri bune, indiferent de cum se simte, renunțând la satisfacția imediată. Autocontrolul se dezvoltă de-a lungul anilor, unele dintre cele mai mari schimbări având loc între 3 și 7 ani.
Ce înseamnă autodisciplina
Copiii care au autodisciplină pot face față emoțiilor inconfortabile, într-un mod sănătos. Aceștia au învățat abilități de gestionare a furiei și sunt capabili să controleze comportamentul impulsiv. Pot răspunde cu respect atunci când adulții îi corectează și își pot asuma responsabilitatea pentru comportamentul lor.
ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ
În plus, au învățat să facă alegeri sănătoase pe baza cântăririi argumentelor pro și contra. În loc să spună: „Trebuie să fac asta pentru că așa au spus părinții mei”, ei recunosc importanța unei alegeri sănătoase. Ei pot lua decizii bune în ceea ce privește temele, banii, presiunea colegilor și îngrijirea de sine.
Citește și
Încurajează toddlerul să se joace independent
Citește și
Consecințele naturale în educația copiilor. O altă abordare pentru a corecta diferite comportamente
Reclamă
Atunci când copiii nu au autodisciplină, părinții sfârșesc adesea prin a-și asuma mai multă responsabilitate pentru comportamentul copilului. Faptul că îl sâcâie pe un copil să-și facă temele sau că îl amenință în mod repetat pentru a încerca să-l motiveze să participe la treburile casnice înseamnă adesea că părintele depune mai mult efort decât copilul pentru a face treaba.
Învățându-i pe copii abilitățile de autodisciplină cât timp sunt mici, e un lucru care îi poate ajuta pe tot parcursul vieții lor. Pe de altă parte, persoanele care nu învață niciodată abilități de autodisciplină tind să se lupte pentru a păstra obiceiuri sănătoase. Bineînțeles, toate acestea se resimt și la vârsta adultă. Gestionarea temelor școlare, a locului de muncă, a banilor și a responsabilităților casnice, toate acestea necesită autodisciplină. Adulții cărora le lipsește autodisciplina se pot lupta cu probleme precum gestionarea timpului și7 a banilor.
Exemple de lipsă de autodisciplină
- Un copil de 4 ani întrerupe în mod repetat conversațiile dintre adulți, pentru că nu poate aștepta să îi vină rândul să vorbească.
- Un copil de 6 ani se ridică în mod constant din pat, pentru că se plictisește până adoarme.
- Un copil de 8 ani se furișează cu junk food, în momentul în care părinții lui nu îl văd.
- Un copil de 10 ani își petrece timpul liber la școală jucându-se cu creioanele, în loc să își facă treaba.
- Un copil de 12 ani spune că vrea să învețe să cânte la vioară, dar nu exersează niciodată.
- Un copil de 14 ani acceptă o provocare de la un prieten și încearcă să fure un baton de ciocolată dintr-un magazin.
- O fată de 16 ani nu rezistă să nu răspundă la un SMS în timp ce își face temele.
- O tânără de 18 ani alege să-și petreacă timpul socializând, în loc să învețe pentru cursuri.
Exemple de autodisciplină
- Un copil de 4 ani cere ajutorul unui adult, în loc să se răzbune atunci când un coleg îi ia jucăria.
- Un copil de 6 ani se îmbracă singur, imediat după micul dejun, fără a avea nevoie de o atenționare.
- Un copil de 8 ani refuză să se alăture prietenilor săi care tachinează un alt copil.
- Un copil de 10 ani se așează să își facă temele după ce își mănâncă gustarea de după școală.
- Un copil de 12 ani își economisește banii de alocație, până când poate cumpăra un joc pe care și-l dorește.
- Un copil de 14 ani le spune prietenilor că nu poate veni la ei, pentru că trebuie să învețe pentru un test.
- O fată de 16 ani alege să nu meargă la o petrecere cu prietenii, pentru că se gândește că la petrecere ar putea fi vorba despre alcool.
- Un tânăr de 18 ani refuză să copieze la un test atunci când prietenul său îi oferă răspunsurile.
Învățarea abilităților de autodisciplină
Învățarea autodisciplinei este un proces care durează toată viața. Copiii se vor lupta cu autodisciplina în diferite momente. De aceea, este important să le oferi instrumente adecvate vârstei. Acest lucru îi ajută să exerseze rezistența la tentații și să amâne satisfacția.
Practic, cu cât copilul devine mai autodisciplinat, cu atât va avea nevoie de mai puțină disciplină din partea ta. Asta înseamnă că atunci când copilul își asumă responsabilitatea pentru propriul comportament, nu va trebui să folosești atât de multe consecințe negative. În schimb, vei putea să te concentrezi ca cel mic să învețe noi abilități și pe construirea unei relații sănătoase.
Reclamă
Citește și
Parenting cu blândețe, fără a renunța la disciplină
Citește și
5 semne că copilul tău are anxietate de separare. La ce să fii atentă
