Alegerea educației folosind consecințele naturale este destul de ușor de pus în practică. Trebuie doar să te dai de-o parte și să-ți lași copilul să experimenteze rezultatele pașilor greșiți. Bineînțeles, dacă este sigur pentru el să facă acest lucru. Mai jos, găsești cum să folosești consecințele naturale pentru a gestiona și ghida comportamentul copilului.
Ce sunt consecințele naturale în educația copiilor
În esență, consecințele naturale sunt ceea ce se întâmplă ca urmare a acțiunilor unei persoane, fără nicio intervenție din partea unei părți exterioare, spune verywellfamily.com. De fapt, cheia utilizării consecințelor naturale cu copiii este ca părintele să se dea de-o parte. „Astfel, le permite acestora să experimenteze efectul a ceea ce au făcut sau nu au făcut“, spune profesorul clinician, asistent de pediatrie și psiholog Aliza Pressman, la Spitalul pentru copii Mount Sinai Kravis, din New York.
Prin faptul că părintele nu intervine atunci când copilul face un pas greșit, acesta învață prin acțiune. „De fapt, experimentează cu adevărat roadele acțiunilor sale“, explică Pressman.
De exemplu, o consecință naturală apare când copilui i se spune să pună deoparte creta de pe trotuar. Dacă acesta o lasă afară în timpul unei furtuni, se udă. Pe de altă parte, dacă unui copil i se spune să aducă un pulover la școală și nu o face, s-ar putea să îi fie frig.
Folosind consecințele naturale, copiii pot răci sau pot fi obosiți peste măsură. Mai mult, pot întârzia, pot pica un test sau pot pierde un obiect drag. În plus, se pot simți dezamăgiți sau frustrați. Deși poate fi greu să-ți lași copilul să simtă aceste lucruri, ideea este ca el să învețe din aceste experiențe.
Consecințe logice versus consecințe naturale
Este important să faci distincția între consecințele logice și cele naturale. „Uneori, consecințele sunt oferite în mod intenționat de către un adult, în efortul de a schimba comportamentul. De exemplu, când un adolescent rămâne afară după ora de stingere, adultul îi atribuie consecința că nu are voie să conducă timp de o săptămână“, spune psihologul pentru copii și adolescenți Caroline Fulton, de la Northwestern Medicine Central DuPage Hospital, din Illinois. În acest caz, este vorba despre o consecință logică, pe care părintele o pune în aplicare.
„Consecințele naturale se întâmplă în mod automat, ca urmare a acțiunii sau inacțiunii unui copil, fără un comportament intenționat din partea adultului“, spune Fulton. „Când consecința naturală este nedorită sau neplăcută, copilul are ocazia să învețe din experiență. Astfel, va face lucrurile diferit data viitoare, pentru a evita experiența neplăcută.“
Exemple de consecințe naturale în educația copiilor
Există destule oportunități de a folosi consecințele naturale în educația copiilor. „De exemplu, un preșcolar care sare într-o băltoacă și se udă, va avea picioarele reci și se va simți inconfortabil tot restul drumului spre casă. Un adolescent care iese în oraș cu prietenii, în loc să învețe pentru un test, se va alege în mod natural cu o notă mai mică“, spune Fulton.
O altă posibilite ar fi ca un copil care se culcă prea târziu, să fie obosit a doua zi. Un copil care este responsabil de pregătirea prânzului, va fi flămând dacă aduce la școală doar un măr sau un baton de granola. „Un copil care a lăsat o jucărie afară nu se va mai putea juca cu ea dacă este luată de altcineva sau este spartă“, spune Dr. Fulton. În plus, dacă un copil minte, își va pierde credibilitatea sau un privilegiu.
Beneficiile consecințelor naturale în educația copiilor
Există beneficii extraordinare în utilizarea consecințelor naturale. În primul rând, această abordare îi învață pe copii responsabilitatea, independența și motivația.
Stimulează motivația intrinsecă
Atunci când părinții se grăbesc în mod obișnuit să facă lucruri pentru copiii lor, aceștia sunt privați de dezvoltarea motivației. „Consecințele naturale îi pot ajuta pe copii să dezvolte o motivație intrinsecă pentru a se comporta în moduri adaptative“, spune Fulton. Dacă ei știu că nu vei remedia automat situația, vor fi predispuși să facă singuri ceea ce trebuie făcut.
Atunci când un copil face un rezumat al unei cărți pentru că este obligat, aceasta este o motivație externă. În schimb, dacă face rezumatul pentru că vrea să obțină o notă bună aceasta este o motivație intrinsecă. „Consecințele naturale ajută la construirea acestui tip de voință interioară care le va fi de folos copiilor în viitor“, spune Pressman. Dacă faci rezumatul în locul lui, acesta este privat de această experiență. În acest fel, s-ar putea să nu i se dezvolte motivația intrinsecă de a face propria lui muncă.
Dezvoltă autonomia
„Consecințele naturale îi ajută pe copii să își asume responsabilitatea și să învețe despre cum pot controla rezultatele prin propriile acțiuni“, explică Fulton. „După ce a experimentat o consecință naturală neplăcută, copilul poate folosi informațiile învățate data viitoare, când situația se repetă. Comportamentul se poate schimba odată ce copilul înțelege și experimentează rezultatul nedorit.“
Îi învață cauza și efectul
Atunci când se folosesc consecințele naturale, scopul nu este doar disconfortul pe care copilul îl poate resimți. „Mai degrabă, ideea este să dezvolte o înțelegere a cauzei și efectului, să fie capabil să facă predicții și să înțeleagă propria capacitate de a avea un impact asupra mediului înconjurător“, spune Fulton. Dacă îi scutești pe copii de experimentarea consecințelor naturale, aceștia sunt privați de a face legătura între acțiunile lor și ceea ce se întâmplă din cauza acțiunilor lor.
Dacă un copil nu-și pune alarma, va întârzia. Dacă nu-și sună prietenul înapoi, s-ar putea să rămână fără nicio activitate socială în acel weekend. Ca urmare, vor avea posibilitatea de a influența ceea ce se întâmplă în viața lor. În loc să facă ceva pentru că i se spune, copilul învață să o acționeze pentru a obține rezultatul dorit. De exemplu, își va pune o haină groasă, pentru că știe că îi va fi frig.
Cultivă reziliența
„Atunci când copiilor li se permite să aibă consecințe naturale pentru acțiunile lor, este posibil să aibă unele experiențe negative“, spune Dr. Pressman. Cu toate acestea, partea bună este că ei au șansa de a crește și de a învăța din aceste situații. De exemplu, dacă au uitat să meargă la ziua de naștere a unui prieten, acest lucru le poate afecta prietenia. Dar, oferindu-i sprijin, îl poți ajuta să o repare. În plus, va știi cum să se descurce mai bine data viitoare.
De asemenea, dacă nu respectă termenul limită pentru a se alătura unui club școlar, este posibil să piardă această oportunitate. A trăi cu consecințele acțiunilor lor îi motivează pe copii să fie mai responsabili și mai proactivi data viitoare. Acest tip de experiență poate cultiva reziliența. Poate fi o sursă de inspirație atunci când se întâmplă alte lucruri nefericite pe parcurs.
Când să folosești consecințele naturale în educația copiilor
Oportunitățile pentru consecințele naturale apar adesea, dar asigură-te că le folosești numai atunci când este sigur și adecvat pentru dezvoltare. „Adesea, acestea funcționează cel mai bine cu copiii mai mari. Dar, pot fi eficiente și cu copiii mai mici, care înțeleg impactul alegerilor lor“, spune Pressman.
„Dacă ești tentată să intervii în legătură cu ceva de care copilul este responsabil sau să îl oprești să facă ceva, ar putea fi un moment bun să te gândești care ar fi consecința naturală dacă nu ai acționa. Dacă rezultatul este neplăcut pentru copil, dar nu dăunător sau periculos, probabil, reprezintă o oportunitate de a experimenta și de a învăța dintr-o consecință naturală“, spune Fulton.
De exemplu, dacă un copil face pâine prăjită, dar uită să o scoată din prăjitor sau o lasă prea mult timp înăuntru, poate ajunge să mănânce pâine prăjită rece, pe care untul nu se topește, sau pâine prăjită arsă. Dacă își face cerealele, dar nu le mănâncă imediat, acestea se vor înmuia.
Este important să sari peste orice impuls de a-i spune copilului „Ți-am spus eu!“, atunci când folosești consecințele naturale. „Consecințele naturale vor fi mai eficiente atunci când adultul permite să se întâmple, fără a adăuga insulte sau judecăți. În schimb, cel mai util este să fii nonșalant, dar empatic în răspuns“, spune Fulton.