Ce este sindromul Raynaud: cauze, simptome, diagnostic și tratament

Sindromul Raynaud poate afecta și vasele de sânge din nas, buze sau lobii urechii. Raynaud determină spasme episodice, numite atacuri vasospastice, ca răspuns la temperaturi scăzute sau stres.

În timpul unui episod al sindromului Raynaud, arteriolele și capilarele din degetele de la mâini și de la picioare se strâng mai mult decât ar trebui. Ca urmare, pielea din zona afectată devine albă și apoi albastră. Această schimbare de culoare se întâmplă deoarece sângele tău nu primește oxigen. De asemenea, pielea ta se poate simți rece sau amorțită. Pe măsură ce vasele de sânge se relaxează și se deschid din nou, pielea se înroșește sau furnică. Un atac durează de obicei aproximativ 15 minute.

Care sunt diferitele tipuri de sindrom Raynaud

Există două tipuri principale de sindrom Raynaud. Sindromul Raynaud primar, numit și boala Raynaud și sindromul Raynaud secundar numit și fenomenul Raynaud.

Majoritatea oamenilor folosesc acești termeni în mod interschimbabil. Dar oamenii de știință le folosesc pentru a distinge între formele primare și secundare ale afecțiunii.

Boala Raynaud apare de la sine și nu este legată de o altă boală sau afecțiune. Acesta se mai numește și sindromul Raynaud primar.

Fenomenul Raynaud apare din cauza unei afecțiuni subiacente, a medicamentelor sau a unui factor de stil de viață. Acesta se mai numește și sindromul Raynaud secundar.

Sindromul Raynaud primar nu este grav și nu dăunează vaselor de sânge. El poate perturba unele dintre activitățile zilnice, dar nu este periculos.

Sindromul Raynaud secundar poate fi mai grav. Poate duce la ulcere ale pielii și, rareori, la moartea țesuturilor, cangrenă. De asemenea, poate afecta calitatea vieții. Boala de bază care o cauzează poate fi gravă.

Pe cine afectează sindromul Raynaud

Sindromul Raynaud primar afectează de obicei femeile, persoane sub 30 de ani, persoanele care au antecedente familiale de boala Raynaud.

Sindromul Raynaud secundar afectează de obicei persoanele care au o altă boală sau afecțiune. De asemenea, poate afecta persoanele care efectuează o muncă ce pune presiune repetitivă asupra mâinilor lor.

Aproximativ 9 din 10 persoane cu sclerodermie au fenomenul Raynaud.
Aproximativ 1 din 3 persoane cu lupus au fenomenul Raynaud.
Persoanele care folosesc unelte de mână care vibrează se confruntă cu un risc mai mare de apariție a fenomenului Raynaud.

Cât de frecvent este sindromul Raynaud

Sindromul Raynaud este frecvent. El este o versiune exagerată a unui proces normal al corpului numit răspuns vasomotor. Răspunsul vasomotor înseamnă că vasele de sânge se deschid (vasodilatație) și se strâng (vasoconstricție) pentru a ajuta corpul să răspundă la mediu.

De exemplu, dacă afară este frig, vasele de sânge de lângă suprafața pielii se strâng pentru a muta sângele în venele mai adânci din corp. Acest lucru permite corpului să păstreze căldura. De asemenea, vasele de sânge se îngustează atunci când ești stresat pentru a-ți ajuta corpul să economisească oxigen.

Raynaud perturbă acest proces normal al corpului și face ca vasele de sânge să se îngusteze mai mult decât ar trebui. Acest lucru întrerupe fluxul sanguin normal și limitează oxigenul din degetele de la mâini sau de la picioare.

Care sunt simptomele sindromului Raynaud

Simptomele Raynaud afectează pielea, iar cele mai cunoscute dintre ele sunt cele de mai jos.

• Schimbări de culoare. Pe măsură ce fluxul de sânge se oprește și apoi revine, culoarea pielii se poate schimba de la alb la albastru, la roșu.
• Senzație de frig sau amorțeală. Acest lucru se întâmplă atunci când degetul sau altă parte a corpului afectată nu primește sânge cu oxigen.
• Senzație de căldură, furnicături sau pulsații: acest lucru se întâmplă pe măsură ce fluxul de sânge revine în partea afectată a corpului.
• Ulcere ale pielii și cangrenă: atacurile mai lungi sau mai frecvente pot duce la răni dureroase pe vârful degetelor. Aceste răni pot dura un timp pentru a se vindeca. Rareori, lipsa de oxigen în țesuturi poate duce la moartea țesuturilor (cangrenă).

Simptomele sindromului Raynaud sunt episodice. Asta înseamnă că vin și pleacă. Un episod tipic durează aproximativ 15 minute. Dar atacurile pot fi mai scurte sau mai lungi. Episoadele sunt adesea asociate cu anumiți factori declanșatori, cum ar fi vremea rece. Simptomele sunt de obicei ușoare la persoanele cu sindrom Raynaud primar. Persoanele cu sindrom Raynaud secundar pot avea simptome mai severe.

Ce declanșează simptomele sindromului Raynaud

Declanșatorii care pot duce la un atac Raynaud sunt:

• Camere cu aer condiționat sau alte spații reci.
• Anxietate, stres emoțional sau entuziasm.
• Vreme rece.
• Un pahar cu apă și gheață sau altă băutură rece.
• Camerele frigorifice.
• Transpirație care se răcește pe piele.

Ce cauzează sindromul Raynaud

Sindromul Raynaud primar nu are o cauză subiacentă identificabilă.

O boală sau afecțiune de bază provoacă, de obicei, sindromul Raynaud secundar (fenomenul Raynaud). Este deosebit de comună la persoanele cu boli ale țesutului conjunctiv. Unele dintre aceste boli reduc fluxul de sânge către degetele de la mâini și de la picioare.

Alte cauze includ mișcări repetitive și unele medicamente.

Boli și afecțiuni care pot provoca fenomenul Raynaud:

• Boala Buerger;
• Cancer;
• Sindromul de tunel carpian;
• Dermatomiozita;
• Hipotiroidism;
• Lupus;
• Boala mixtă a țesutului conjunctiv;
• Boala arterială periferică;
• Polimiozită;
• Hipertensiune pulmonară;
• Artrita reumatoidă;
• Sclerodermie și sindrom CREST;
• Sindromul Sjögren;
• Sindromul de evacuare toracică;
• Vasculita.

Cum este diagnosticat sindromul Raynaud

Medicul poate diagnostica de obicei sindromul Raynaud din simptomele pe care le ai. Acesta poate cere să fotografiezi modificările pielii atunci când acestea au loc. El poate efectua, de asemenea, un examen fizic și poate discuta cu tinedespre istoricul medical personal și familial.

Sindromul Raynaud este de obicei ușor de diagnosticat. Dar poate să nu fie evident dacă ai forma primară sau secundară. Pentru a face diferența, medicii vor apela la testele de diagnosticare.

Mai multe teste de diagnostic pot ajuta medicii să determine dacă ai sindrom Raynaud primar sau secundar.

Un test care este deosebit de util este o capilaroscopia a unghiei. Pentru acest test, medicu plasează o picătură de ulei pe piele la baza unghiei. Acest loc se numește pliul unghiei. Medicul se uită apoi la pliul unghiei la microscop. Dacă capilarele din zonă sunt mărite sau anormale, este posibil să ai o boală a țesutului conjunctiv. Acest lucru ar indica că ai probabil sindromul Raynaud secundar.

Alte teste pe care medicul le poate cere sunt:

• Test de anticorpi antinucleari (ANA): test de sânge care verifică boli autoimune.
• Hemoleucograma completă (CBC): Test de sânge care verifică o serie de afecțiuni.
• Testul vitezei de sedimentare a eritrocitelor (ESR): test de sânge care detectează inflamația în corp. Ajută la diagnosticarea afecțiunilor reumatoide și autoimune, printre alte afecțiuni.
• Analiza de urină: test de urină care verifică o serie de afecțiuni.
• Înregistrarea volumului pulsului: test noninvaziv care verifică fluxul de sânge în brațe și picioare.
• Testul factorului reumatoid (RF): test de sânge care verifică boli autoimune.