Persoanele cu discalculie au dificultăți în toate domeniile matematicii, care nu au legătură cu lipsa unei educații adecvate sau dizabilități intelectuale. Această tulburarea de învățare complică și derapează aspectele cotidiene ale vieții care implică concepte matematice, precum citirea timpului, numărarea banilor și efectuarea de calcule mentale.
Ce este discalculia
Discalculia este o tulburare de învățare care afectează capacitatea unei persoane de a înțelege informațiile bazate pe numere și matematică. Persoanele care suferă de discalculie se luptă cu numerele și matematica deoarece creierul lor nu procesează conceptele legate de matematică, dar nu înseamnă că sunt mai puțin inteligente sau mai puțin capabile decât alte persoane.
Semnele acestei tulburări apar de obicei în copilărie, în special atunci când copiii învață să facă matematică de bază.
Există, de asemenea, și o formă de discalculie care apare mai târziu în viață, discalculia dobândită. Acesta poate apărea la orice vârstă, dar apare, de obicei, din alte motive, cum ar fi o afecțiune medicală.
Cum afectează discalculia creierul
Creierul persoanele care suferă de discalculie funcționează diferit față de creierul unei persoane care nu are tulburări sau afecțiuni. Chiar și rezolvarea unui calcul simplu precum „2+2=?“ necesită mai multe abilități diferite. Unele dintre acestea includ:
- Procesarea vizuală: Ochii văd întreaga problemă de matematică și trimit componentele înapoi la creier pentru procesare.
- Memoria pe termen scurt: Este nevoie de memoria pe termen scurt pentru a reține elementele specifice ale problemei de matematică în timp ce lucrezi la ea. De exemplu, sumele de numere, simbolurile și ordinea în care apar.
- Limbajul: Folosești această parte a creierului pentru a traduce simbolurile din problema de matematică. Asta înseamnă că trebuie să știi ce înseamnă semnul plus, semnul egal și semnul întrebării din acest context.
- Memoria pe termen lung: Accesați acest tip de memorie pentru a vă aminti procesul de rezolvare a unei probleme de matematică. În acest caz, creierul identifică faptul că aceasta este o problemă de adunare pe baza semnului plus și a semnului egal.
- Înțelegerea cantităților și a sumelor: Creierul traduce simbolul „2“, în înțelegerea faptului că acesta reprezintă o anumită sumă sau cantitate.
- Calculul: Acest proces unește toate cele de mai sus, ajutându-te să rezolvi că 2+2=4.
Semnele discalculiei
Simptomele discalculiei depind de părțile procesului cu care o persoană se luptă cel mai mult, dar și de vârsta persoanei și de situațiile pe care le întâlnește cel mai des.
Discalculia la copii preșcolari
- Pentru copiii foarte mici, cele mai frecvente semne includ probleme cu:
- Număratoarea crecătoare.
- Conectarea unui număr la un grup de obiecte.
- Recunoașterea numerelor și a simbolurilor matematice.
- Organizarea numerelor, cum ar fi de la cel mai mare la cel mai mic sau de la primul la ultimul.
- Recunoașterea și utilizarea riglelor matematice.
- Învățarea utilizării banilor (cum ar fi monedele sau bancnotele).
Discalculia la copii de vârstă școlară
- Semnele discalculiei atrag adesea atenția atunci când copiii încep școala, în jurul vârstei de 6 ani și includ probleme cu:
- Numărarea pe degete cu numere mici.
- Identificarea unor cantități mici de obiecte doar prin simpla privire.
- Efectuarea de calcule simple din memorie.
- Memorarea tabelelor de înmulțire.
- Recunoașterea aceleiași probleme de matematică atunci când ordinea numerelor sau a simbolurilor se schimbă (se străduiește să înțeleagă că 1+7=8 este același lucru cu 8=7+1).
- Înțelegerea problemelor de cuvinte sau a unor simboluri mai avansate (cum ar fi > care înseamnă „mai mare decât“ sau < care înseamnă „mai mic decât“).
- Organizarea numerelor în funcție de scară (10s, 100s, 1.000s) sau de zecimale (0,1, 0,01, 0,001).
Discalculia la adolescenți și adulți
- Semnele la adolescenți și adulți seamănă adesea cu probleme cu următoarele:
- Numărarea inversă.
- Rezolvarea problemelor de cuvinte.
- Descompunerea problemelor în mai mulți pași pentru a le rezolva.
- Măsurarea elementelor.
- Măsurarea cantităților (de exemplu, pentru rețete de gătit/coacere).
- Utilizarea banilor (monede și bancnote) pentru a plăti obiecte, schimbarea bancnotelor cu monede (și invers) și efectuarea de resturi.
- Înțelegerea și conversia fracțiilor.
Simptomele emoționale ale discalculiei
În plus față de simptomele care se referă direct la capacitatea cuiva de a face matematică, persoanele cu discalculie pot prezenta simptome emoționale atunci când se confruntă cu situații în care matematica este necesară. Acestea includ:
- Anxietate (inclusiv anxietate de test) sau chiar panică.
- Agitație, furie sau agresivitate (cum ar fi crizele de furie la copiii mai mici).
- Frica (inclusiv frica sau chiar fobia de a merge la școală).
- Simptomele fizice ale oricăruia dintre cele de mai sus (greață și vărsături, transpirație, dureri de stomac etc.).
Cauzele discalculiei
Există dovezi că tulburările de învățare,inclusiv discalculia, se pot moșteni din familie. Cu toate acestea, sunt necesare mai multe cercetări pentru a confirma acest lucru.
Experții știu că persoanele cu discalculie sunt mai predispuse să aibă anumite diferențe în anumite zone ale creierului, care par să indice o dezvoltare mai mică și mai puține conexiuni între celulele cerebrale din acele zone. Zonele afectate sunt cele pe care creierul le folosește atunci când face orice lucru care implică numere și calcule. Cu toate acestea, experții nu știu de ce apar aceste diferențe și cum influențează ele simptomele acestei tulburări.
Afecțiuni conexe ale discalculiei
Discalculia apare adesea alături de alte afecțiuni, care pot fi un indiciu pentru a ajuta medicii să recunoască și să diagnosticheze discalculia. Printre acestea se regăsesc:
- Tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD).
- Dislexie, disgrafie sau tulburări de învățare non-verbală.
- Tulburări de procesare senzorială.
- Tulburarea de spectru autist.
- Persoanele cu discalculie au, de asemenea, un risc mai mare de tulburări de sănătate mintală.
- Tulburare de anxietate sau tulburare de panică.
- Tulburări de comportament (cum ar fi tulburarea opozițională provocatoare sau tulburarea de comportament).
- Tulburare bipolară.
- Depresie.
- Discalculie dobândită. Aceasta implică, de obicei, leziuni cerebrale care perturbă zonele legate de abilitățile matematice.
Cum se tratează discalculia
Discalculia poate fi tratată la copii, deoarece creierul lor nu a terminat încă să se dezvolte. Tratamentul presupune participarea copiilor la programe de învățare individuale. Cu cât copiii încep mai repede tratamentul, cu atât cresc șansele de a se adapta la această afecțiune și de a limita impactul.
Din păcate, discalculia nu este considerată tratabilă la adulți, din cauza faptului că dezvoltarea creierul acestora este completă. Însă, pentru discalculia dobândită, există tratamente posibile.
Pe lângă programele de învățare pentru discalculie, copiii cu această afecțiune pot avea nevoie de tratament suplimentar pentru alte afecțiuni pe care le au. Ele pot include medicamente, psihoterapie și multe altele. Cel mai bine este să iei legătura cu un specialist pentru a primi cea mai bună îndrumare.