Inseminarea intrauterină: ce este și când este indicată

Inseminarea intrauterină: ce este și când este indicată

Inseminarea intrauterina poate fi realizată în funcție de ciclul menstrual al femeii care se supune procedurii. În timpul ciclului menstrual, unul dintre cele două ovare eliberează un ovul. Medicamentele pentru fertilitate pot fi utilizate împreună cu această procedură pentru a ajuta ovarele să producă ovule. Metoda exactă folosită depinde de motivele infertilității.

De obicei se apelează la inseminare intrauterină dacă nu poți avea relații intime cu partenerul din cauza unei dizabilități fizice sau ai o afecțiune care înseamnă că ai nevoie de ajutor specific pentru a concepe.

Specialiștii susțin că o femeie ar trebui să ia în considerare să consulte un medic de fertilitate pentru a discuta despre tratament dacă este:

• incapabilă să conceapă în decurs de un an
• e predispusă la menstruații neregulate
• are peste 35 de ani și încearcă să rămână însărcinată.

Medicii recomandă, de asemenea, tratamentul de fertilitate dacă o femeie are două sau mai multe avorturi spontane. În unele cupluri, nu există un motiv clar pentru infertilitate, iar de cele mai multe ori specialistul va recomandarea inseminarea intrauterină dacă cuplul este de acord cu procedura.

Ce presupune inseminarea interină și care sunt etapele

Părțile importante ale unei proceduri de inseminare artificilă sunt obținerea și pregătirea probei de material seminal și implantarea acesteia în uter.

Pregătirea probei de material seminal

Spermatozoizii pot veni de la un partener, dar nu este o regulă să fie așa. Dacă un partener nu poate oferi spermă, o femeie poate alege să apeleze la un donator. Aceasta este o opțiune pentru femeile singure, femeile într-o relație de același sex sau în cazurile în care partenerul de sex masculin este diagnosticat cu infertilitate.

Dacă procedura implică un donator, acesta va furniza proba unei bănci de spermă. Personalul din unitate pune apoi în carantină eșantionul și îl testează pentru orice boli transmisibile.

Unitatea menține spermatozoizii înghețați și îi decongelează înainte de procedură. Înainte de procesul de congelare, ei adaugă o substanță chimică numită criptoprotector care protejează spermatozoizii.

Dacă partenerul își donează materialul seminal, cuplul va folosi ulterior proba în procesul de inseminare.

Există mai multe metode pentru a realiza acest lucru folosind:

• masturbare
• un prezervativ de colectare care adună materialul seminal în timpul actului sexual
• aspirația chirurgicală a spermei, în care un medic îndepărtează spermatozoizii direct din tractul reproducător masculin
• stimulare vibratorie sau electrică dacă bărbatul nu poate ejacula fără asistență sau dispozitive

Odată ce clinica are spermatozoizii, aceștia sunt prelucrați în laborator pentru a elimina elementele care ar putea interfera cu fertilizarea.

Ce se întâmplă în timpul unei inseminări artificiale

Inseminarea este gata să înceapă după pregătirea spermatozoizilor. În timpul procedurii, medicul specialist în fertilitate implantează spermatozoizii direct în uter cu un cateter fin, menținând pereții vaginului deschiși folosind un speculum. Cateterul intră în uter prin colul uterin, iar medicul împinge sperma prin cateter.

Pentru cele mai bune rezultate, inseminarea se face în mod normal foarte curând după ovulație. Ovarele abia au produs ovule, iar fertilitatea este maximă în acest moment al ciclului menstrual.

Majoritatea femeilor ovulează la aproximativ 2 săptămâni după prima zi a ciclului.

Medicul poate oferi femeii un kit de predicție a ovulației. Acesta este un dispozitiv care detectează nivelurile hormonale din urină sau saliva, oferind o predicție precisă a datei ovulației.

Care sunt riscurile unei proceduri de inseminare intrauterină

Există câteva riscuri atunci când ești supusă la inseminare artificială.

Riscul de a concepe gemeni sau tripleți crește dacă o femeie primește inseminare în același timp cu alte medicamente pentru fertilitate. O sarcină cu mai mult de un făt crește șansele de complicații, cum ar fi nașterea prematură sau avortul spontan.

În zilele noastre, medicii prescriu medicamente pentru fertilitate doar atunci când există dificultăți de ovulație sau de producere a ovulelor din care se dezvoltă un embrion.

Sindromul de hiperstimulare ovariană (SHSO) poate face ca ovarele să se umfle după combinarea medicamentelor pentru fertilitate și inseminare. Este o afecțiune rară, iar simptomele sunt de obicei ușoare până la moderate, dar uneori poate avea complicații grave.

În cazurile ușoare de SHSO, simptomele includ balonare, dureri abdominale ușoare și posibil greață și vărsături. Cazurile mai severe pot prezenta deshidratare, dureri în piept și dificultăți de respirație.

Menținerea unui nivel optim de lichide și administrarea de medicate recomandate de medic ameliorează în mod normal durerea, dar cazurile mai severe pot necesita tratament în spital.