De obicei, femeile însărcinate dezvoltă preeclampsie după săptămâna 20 de sarcină. Acestea au adesea tensiune arterială ridicată (hipertensiune arterială) și niveluri ridicate de proteine în urină (proteinurie). Din cauza acestor riscurilor pe care le prezintă, preeclampsia trebuie să fie tratată de un medic.
Ce se întâmplă atunci când ai preeclampsie
Atunci când te confrunți cu preeclampsia, inima este supusă stresului, dar și alte organe și poate provoca complicații grave. De asemenea, poate afecta alimentarea cu sânge a placentei, iar acest lucru poate afecta funcția ficatului și a rinichilor sau poate cauza acumularea de lichid în plămâni. Prezența proteinelor în urină reprezintă un semn de disfuncție renală.
Preeclampsia este o afecțiune specifică sarcinii, care complică până la 8% din toate nașterile din întreaga lume. Studiile spun că preeclampsia poate fi mai frecventă la mamele aflate la prima sarcină, dar nu se știe exact de ce unele doar unele persoane o dezvoltă.
Preeclampsia apare de obicei după săptămâna 20 de sarcină, dar poate apărea mai devreme. Cele mai multe dintre cazuri apar când sarcina se apropie de termen (37 de săptămâni de gestație), dar poate apărea și după naștere (preeclampsie postpartum).
- Unii factori care vă pot expune la un risc mai mare sunt:
- Antecedente de hipertensiune arterială, boli renale sau diabet.
- Sarcină multiplă.
- Antecedente familiale de preeclampsie.
- Afecțiuni autoimune, cum ar fi lupusul.
- Obezitatea.
Semnele și simptomele preeclampsiei
Multe persoane cu preeclampsie nu au niciun simptom și află despre aceasta abia când nu li se verifică tensiunea arterială și urina, la o consultație prenatală.
În cazul în care există semne și simptome, primele remarcate sunt tensiunea arterială ridicată, prezența proteinelor în urină și retenția de apă. Retenția de apă poate cauza creșterea în greutate și umflarea.
Alte semne de preeclampsie includ:
- Dureri de cap.
- Vedere încețoșată sau sensibilitate la lumină.
- Pete întunecate care apar în vedere.
- Dureri abdominale în partea dreaptă.
- Umflarea mâinilor și a feței (edem).
- Dificultăți de respirație.
Dacă preeclampsia este severă, este posibil să fiți internată în spital pentru o observație mai atentă sau să aveți nevoie să nașteți cât mai curând posibil. Medicur ar putea să-ți administreze medicamente pentru tensiune arterială ridicată sau pentru a ajuta plămânii fătului să se dezvolte înainte de naștere. Preeclampsia severă poate include următoarele simptome:
- Tensiunea arterială este de 160/110 mmHg sau mai mare.
- Scăderea funcției renale sau hepatice.
- Lichid în plămâni.
- Niveluri scăzute ale trombocitelor din sânge (trombocitopenie).
- Scăderea producției de urină.
Cauzele preeclampsiei
Nimeni nu este pe deplin sigur, dar se crede că preeclampsia provine de la o problemă de sănătate a placentei (organul care se dezvoltă în uter în timpul sarcinii și care este responsabil pentru furnizarea de oxigen și nutrienți pentru bebeluș). În cazul preeclampsiei, alimentarea cu sânge a placentei ar putea fi diminuată, iar acest lucru poate duce la probleme atât pentru mamă, cât și pentru bebeluș.
Cum se tratează preeclampsia
Tratamentul depinde, în general, de cât de severă este preeclampsia și de cât de avansată este sarcina.
Dacă ești aproape de termen complet (37 de săptămâni de sarcină sau mai mult), cel mai probabi ți se va recomanda să naști mai devreme, prin cezariană. Medicul poate administra medicamente pentru a ajuta plămânii bebelușului să se dezvolte și pentru a vă gestiona tensiunea arterială până când acesta poate fi adus pe lume.
Dacă preeclampsia se dezvoltă mai devreme în timpul sarcinii, vei fi monitorizată îndeaproape. Vei avea mai multe consultații prenatale, inclusiv ecografii, teste de urină și recoltări de sânge. De asemenea, este posibil să ți se ceară să-ți verifici tensiunea arterială la domiciliu, iar dacă ai preeclampsie severă, ai putea rămâne în spital, până la nașterea bebelușului.
În timpul travaliului și după naștere, adesea, se administrează magneziu intravenos pentru a preveni apariția eclampsiei (crize convulsive din cauza preeclampsiei). De obicei, preeclampsia dispare de obicei la câteva zile sau săptămâni, după naștere.
Cum îmi pot reduce riscul de a face preeclampsie
Există câteva măsuri care pot fi luate, înainte și în timpul sarcinii, pentru a reduce șansele de a dezvolta preeclampsie. Acești pași pot include:
- Scăderea în greutate dacă aveți supraponderalitate/obezitate (înainte de creșterea în greutate legată de sarcină).
- Controlul tensiunii arteriale și al glicemiei (dacă ați avut tensiune arterială ridicată sau diabet înainte de sarcină).
- Menținerea unei rutine regulate de exerciții fizice.
- Obținerea unui somn suficient.
- Mâncând alimente sănătoase, sărace în sare și evitând cofeina.
În plus, s-a demonstrat că administrarea zilnică a unei aspirine scade riscul de apariție a preeclampsiei cu aproximativ 15%. Dacă ai factori de risc pentru preeclampsie, medicul poate recomanda să începi administrarea de aspirină la începutul sarcinii (până la 12 săptămâni de gestație).
Complicații frecvente ale preeclampsiei
Dacă nu este tratată, preeclampsia poate fi potențial fatală atât pentru dumneavoastră, cât și pentru făt.
Înainte de naștere, cele mai frecvente complicații sunt nașterea prematură, greutatea mică la naștere sau dezlipirea placentei.
Preeclampsia poate provoca sindromul HELLP (hemoliză, enzime hepatice crescute și număr scăzut de trombocite). Acest lucru se întâmplă atunci când preeclampsia afectează ficatul și globulele roșii și interferează cu coagularea sângelui. În plus, te poți confrunta cu vederea încețoșată, dureri în piept, dureri de cap și sângerări nazale.
După ce ai născut, este posibil să ai un risc crescut de:
- Boală de rinichi.
- Atac de cord.
- Accident vascular cerebral.
- Dezvoltarea preeclampsiei în sarcinile viitoare.
Când să mergi la medic
Preeclampsia poate fi o afecțiune fatală în timpul sarcinii și cel mai bine ar fi să discuți cu ginecologul dacă ai următoarele simptome:
- Contracții sau convulsii.
- Dificultăți de respirație.
- Durere ascuțită în abdomen, în special în partea dreaptă.
- Vedere încețoșată.
- Durere de cap severă care nu dispare.
- Vedere cu pete întunecate, care nu dispar.