Responsabilități pe care un copil nu e recomandat să le aibă. Aceste lucruri i-ar putea afecta viața la maturitate

Responsabilități pe care un copil nu e recomandat să le aibă

Specialiștii în domeniul sănătății mintale vorbesc despre termenul de „parentificare”.

Parentificarea reprezintă un termen folosit de profesioniști pentru a descrie o educație în care nu au există suficiente limite între un copil și responsabilitățile care i s-au atribuit.

Adesea, implică ca un copil să-și asume responsabilități pentru frații săi sau chiar pentru părinți. Parentificarea emoțională marchează tocmai această transformare a copilului care este forțat să se afle în postura de părinte, fiindu-i atribuite responsabilități mult prea mari pentru vârsta lui.

Specialiștii de la YourTango.com susțin că parentificarea trece adesea neobservată, însă își manifestă consecințele în viața de adult a copilului. Mai jos găsești și tu o listă cu responsabilități pe care un copil nu ar trebui să le primească.

Copilul nu ar trebui să fie un mediator pentru părinți

Copiii care asistă la discuțiile constate între părinți au tendința să-și asume rolul de mediator. Un studiu din Norvegia a arătat că astfel de copii au cu 46% mai multe șanse de a experimenta simptome de stres post-traumatic în viața adultă.

Atunci când părinții folosesc copii drept mediatori sau intermediari, aceștia amplifică nivelul de stres al copilului.

Copiii nu ar trebui să caute rezolvări problemelor părinților lor

Este de la sine înțeles faptul că un copil nu poate ajuta la rezolvarea problemelor părinților săi, mai ales dacă acesta are o vârstă fragedă.

Atunci când copiii sunt puțin în situația de a rezolva problemele părinților, acest lucru poate provoca stres excesiv și poate distrage atenția de la propria lor dezvoltare.

Este un proces care poate avea efecte negative asupra copilului la maturitate.

Un copil nu ar trebui să fie sprijin emoțional pentru un părinte furious sau deprimat

Această responsabilitate nu ar trebui pusă pe umărul unui copil. Copiii nu pot fi sprijin emoțional pentru ei înșiși, cu atât mai puțin pentru părinții lor.

Când sunt puși în această poziție, copiii își ignoră propriile nevoi emoționale și preia problemele părinților. Acest lucru duce la incapacitatea de a-și gestiona propriile emoții la maturitate.

O astfel de responsabilitate poate afecta propria dezvoltare și îl poate face pe un copil să fie mult prea independent.

Copilul nu ar trebui să fie responsabil pentru secretele părinților săi

Părinții nu ar trebui să aibă secrete între ei, însă dacă acest lucru se întâmplă, copilul nu ar trebui prins la mijloc, spun experții de la Parents.com.

Copiii care sunt împovărați cu „secretele părinților” sunt adesea priviți ca fiind mult mai maturi pentru vârsta lor.

Acest lucru se datorează faptului că cei mici devin responsabili pentru problemele părinților de la o vârstă foarte fragedă.

Copilul nu ar trebui să fie responsabil pentru nevoia părinților săi de iubire

Un copil nu trebuie să fie responsabil pentru satisfacerea nevoii părinților lor de atenție și iubire. Părinții sunt cei care ar trebui să se preocupe de bunăstarea micuțului lor.

Mulți copii ajung să ofere prea mult și să aibă limite slabe în relații din cauza aceasta. Astfel de copii ajung să-și ascundă propriile nevoie pentru a-și liniști partenerii.

Un copil nu ar trebui să-și ascundă sentimentele pentru a-și proteja părinți

Dacă un părinte este deprimat, iar copilul observă acest lucru, tendința copilului este să ascundă ceea ce simte pentru a-și „consola” părintele.

Faptul că trebuie să-și ascundă sentimentele în depinde în mod natural pe copil să se pună pe locul doi. Specialiștii spun că cel mic poate fi expus unor sentimente constante de stres, iar acest lucru poate duce la apariția problemelor de sănătate mintală la momentul vieții adulte.

Terapeuții îi sfătuiesc pe părinți să fie atenți la copiii lor și să comunice deschis cu aceștia. Descoperă mai multe și despre modul în care creezi o relație sănătoasă cu adolescentul tău.