Restricția de creștere intrauterină. Care sunt cauzele și riscurile cu care se confruntă bebelușii

Ce este restricția de creștere intrauterină

Restricția de creștere intrauterină apare atunci când fătul este mai mic decât ar trebui să fie pentru vârsta sa gestațională, spune my.clevelandclinic.org. Asta înseamnă că bebelușul nu se dezvoltă în ritmul așteptat în timp ce se află în interiorul uterului și are o greutate mai mică decât  alți copii de aceeași vârstă.

În majoritatea cazurilor, chiar dacă bebelușii se nasc mai mici, pot fi sănătoși. Însă, o afecțiune medicală a mamei poate face ca bebelușul să aibă dimensiuni mici pentru vârsta sa gestațională. Restricția de creștere intrauterină poate fi detectată după săptămâna 20 de sarcină, atunci când medicul începe să-ți măsoare înălțimea fundului uterin (distanța dintre osul pubian și uter), la fiecare vizită prenatală. Dacă măsurătoarea este mai mică decât se anticipa, medicul poate suspecta restricția și poate efectua mai multe teste.

Tipuri de restricție de creștere intrauterină

Pot exista două tipuri de restricție de creștere intaruterină. Acestea sunt:

• Simetrică (sau primară). Asta înseamnă că toate părțile corpului bebelușului au dimensiuni mici. 
• Asimetrică (sau secundară): Doar abdomenul beblușului are dimensiuni mici, iar capul și creierul au dimensiunile așteptate. Acesta este cel mai frecvent tip de restricție.

Restricția de creștere intrauterină: cauze

Există mai multe cauze posibile ale restricției de creștere intrauterină, dar unele cazuri sunt legate de probleme la nivelul placentei sau ale cordonului ombilical. Aceste organe aduc bebelușului nutrienți, oxigen și sânge, iar o cantitate neadecvată poate face ca fătul să fie mai mic pentru vârsta sa.

Un bebeluș poate dezvolta restricție de creștere intrauterină dacă:

• Aștepți gemeni sau tripleți.
• Ați avut un copil anterior cu restricție de creștere intrauterină.
• Ai tensiune arterială ridicată, boli de inimă sau o cantitate scăzută de sânge.
• Fumezi, bei alcool sau folosești substanțe interzise.
• Ai o afecțiune autoimună.
• Ai o boală de rinichi.
• Iei medicamente anticonvulsive.
• Ai diabet.
• Ai rubeolă, sifilis, citomegalovirus sau toxoplasmoză.
• Dacă bebelușul are o afecțiune congenitală sau genetică, cum ar fi sindromul Down (trisomia 21). 
• Locuiești la altitudini mari.

Restricția de creștere intrauterină: diagnostic

Restricția de creștere intrauterină se bazează pe faptul că ai o vârstă gestațională precisă sau pe determinarea datei scadenței. Aceasta se poate face prin identificarea primei zile a ultimei menstruații și prin efectuarea unei ecografii în primul trimestru. Odată ce medicul determină vârsta gestațională (sau săptămânile de sarcină), acesta poate diagnostica restricția de creștere intrauterină folosind câteva metode diferite. Acestea pot include:

Înălțimea fundului uterin

Înălțimea fundului uterin presupune dimensiunea burții de la partea superioară a osului pubian până la partea superioară a uterului. Acesta se măsoară din săptămâna 24 de sarcină, cu ajutorul unei benzi de măsurare, în centimetri. Numărul centimetrilor ar trebui să fie aproximativ egal cu cel al săptămânilor de sarcină. De exemplu, dacă ești însărcinată în săptămâna 32, înălțimea fundului uterin ar trebui să fie de aproximativ 32 cm. Dacă înălțimea fundului uterin are cu 4 cm mai puțin decât săptămâna, medicul ar putea suspecta restricția de creștere. De asemenea, ginecologul își poate folosi mâinile pentru a pipăi anumite zone ale burții și pentru a estima dimensiunea bebelușului.

Greutate

La fiecare vizită, medicul îți va măsura greutatea pentru a se asigura că vei avea o sarcină sănătoasă. În cazul în care crești puți în greutate de la o vizită la alta, ar putea indica faptul că nici bebelușul nu ia suficient în greutate.

Ecografie

În cazul în care ești diagnosticată cu restricție de creștere intrauterină, va fi necesar să faci ecografii suplimentare pentru a monitoriza creșterea bebelușului pe tot parcursul sarcinii.

Cu ajutorul undelor sonore, medicul face măsurători, poate estima dimensiunea și greutatea bebelușului, dar și cantitatea de lichid amniotic. O cantitate prea mică de lichid amniotic ar putea indica restricție de creștere intrauterină, la fel ca și o circulație deficitară a sângelui.

Monitorizarea fătului

Medicul cuplează un dispozitiv de monitorizare de-a lungul uterului în timp ce stai întinsă. Va trebui să stai cu el timp de aproximativ 30 de minute, timp în care acesta urmărește ritmul cardiac al bebelușului. 

Amniocenteza

Amniocenteza poate ajuta la determinarea cauzelor congenitale ale restricției de creștere intrauterină. O mostră de lichid amniotic este extrasă cu ajutorul unui ac și, apoi, este testată pentru nereguli.

Tratarea restricției de creștere fetală

Tratamentul pentru restricția de creștere intrauterină va depinde de cât de avansată este sarcină și de cât de sănătos este bebelușul. Acesta poate implica:

• Monitorizare sporită. Medicul vă va monitoriza mai îndeaproape pe sarcina, verificând creșterea fetală cu ajutorul ultrasunetelor și al altor teste.
• Naștere timpurie. Dacă sarcina nu se dezvoltă sau dacă fătul este în pericol, travaliul poate fi indus mai devreme, înainte de săptămâna 37 de sarcină. Uneori, se recomandă nașterea prin cezariană, deoarece nașterea vaginală poate stresa bebelușul cu creștere limitată.
• Medicație cu corticosteroizi. Pentru a induce o sarcină timpurie, ginecologul îți poate administra medicamente pentru a ajuta la dezvoltarea plămânilor bebelușului.

În cazuri rare sau severe, ai putea fi internată în spital pentru o monitorizare mai amănunțită.

Însă, majoritatea bebelușilor vor ajunge la dimensiunea copiilor născuți la termen, până la vârsta de 3 ani. Însă, nu trebuie să-ți supraalimentezi copilul, pentru că acest lucru ar putea provoca în mod neintenționat alte afecțiuni, cum ar fi obezitatea sau diabetul.

Restricția de creștere intrauterină: ce riscuri apar pentru bebeluși

Există anumite afecțiuni și probleme sunt asociate cu restricția de creștere intrauterină, precum:

• Risc crescut de naștere prin cezariană și de naștere prematură.
• Probleme de respirație și de alimentație la naștere.
• Lipsa de oxigen la naștere (hipoxie).
• Nivel scăzut de zahăr în sânge la naștere (hipoglicemie).
• Probleme de reglare a temperaturii corpului.
• Aspirație de meconiu (bebelușul poate înghiți primul său scaun).
• Policitemie (număr crescut de globule roșii).
• Probleme în a lupta împotriva infecțiilor.

Unii bebeluși născuți devreme sau mici pot avea nevoie de timp suplimentar la spital sau de îngrijire specială în unitatea de terapie intensivă neonatală.

Pe termen lung restricția de creștere intrauterină poate duce la probleme cognitive sau de dezvoltare, cum ar fi hiperactivitatea, paralizia cerebrală și rezultate slabe la testele școlare. De asemenea, bebelușul ar putea fi expus riscului de obezitate și de boli cardiovasculare, mai târziu în viață.