Stilurile parentale. Impactul pe care acestea le au asupra copiilor

Stilurile parentale: tipuri

Fiecare stil parental are o abordare diferită în ceea ce privește creșterea copiilor, care oferă avantaje și dezavantaje. Ți le prezentăm pe fiecare în parte pentru a afla care ți se potrivește.

Stilul autoritar

Părinții autoritari cred că copiii ar trebui să urmeze regulile fără excepție. Aceștia sunt renumiți pentru faptul că spun „Pentru că așa am spus eu“, atunci când un copil pune la îndoială motivele care stau la baza unei reguli. Aceștia nu sunt interesați să negocieze și se concentrează pe supunere. De asemenea, ei nu permit copiilor să se implice în rezolvarea provocărilor sau a obstacolelor. În schimb, ei fac regulile și aplică consecințele fără să țină cont de opinia copilului.

De asemenea, părinții autoritari pot folosi pedepsele în loc de disciplină. Astfel, în loc să învețe un copil cum să facă alegeri mai bune, ei investesc în a-i face pe copii să le pară rău pentru greșelile lor. Copiii care cresc cu părinți autoritari stricți au tendința de a urma regulile, în cea mai mare parte a timpului. Însă au un risc mai mare de a dezvolta probleme de stimă de sine, deoarece opiniile lor nu sunt apreciate.

De asemenea, ei pot deveni ostili sau agresivi. În loc să se gândească la cum să facă lucrurile mai bine, în viitor, ei se concentrează adesea pe furia pe care o simt față de părinți sau față de ei înșiși pentru că nu se ridică la nivelul așteptărilor părinților. Deoarece părinții autoritari sunt adesea stricți, copiii lor pot ajunge să devină buni mincinoși, în efortul de a evita pedepsele.

Stilul autoritativ

Părinții autoritativi depun mult efort pentru a crea și menține o relație pozitivă cu copiii. De asemenea, explică motivele care stau la baza regulilor. În plus, stabilesc limite, impun reguli și consecințe luând în considerare sentimentele copilului. Aceștia validează sentimentele copiilor lor, dar în același timp clarifică faptul că adulții sunt în cele din urmă responsabili. Dintre stilurile parentale, cel autoritativ este susținut de experți ca fiind cel mai sănătos și eficient din punct de vedere al dezvoltării copilului.

Părinții autoritativi investesc timp și energie în prevenirea problemelor de comportament, înainte ca acestea să înceapă. De asemenea, ei folosesc strategii de disciplină pozitivă pentru a consolida comportamentul dorit, cum ar fi laudele și sistemele de recompense.

Cercetătorii au descoperit că acei copii care au părinți autoritari au cele mai mari șanse să devină adulți responsabili. De asemenea, se simt confortabil să se autopromoveze și să-și exprime opiniile și sentimentele.

Copiii crescuți cu o disciplină autoritativă tind să fie fericiți și să aibă succes. Mai mult, este mai probabil ca ei să fie mai buni la a lua decizii sănătoase și la a evalua singuri riscurile de siguranță.

Stilul permisiv

Părinții permisivi sunt indulgenți. Adesea, ei intervin doar atunci când există o problemă gravă. Aceștia sunt destul de iertători și adoptă o atitudine relaxată. Atunci când folosesc consecințe, este posibil să nu le aplice cu strictețe. De asemenea, ar putea da privilegiile înapoi dacă un copil imploră sau pot permite unui copil să iasă mai devreme din time-out dacă promite să fie cuminte.

Părinții permisivi își asumă, de obicei, mai mult un rol de prieten decât unul de părinte. Aceștia își încurajează adesea copiii să discute cu ei despre problemele lor. Însă, nu depun prea mult efort pentru a descuraja alegerile proaste sau comportamentul negativ.

Copiii care cresc cu părinți permisivi au mai multe șanse de a avea dificultăți academice.

Ei pot prezenta mai multe probleme de comportament, deoarece nu apreciază autoritatea și regulile. Ei au adesea o stimă de sine scăzută și pot raporta multă tristețe.

De asemenea, prezintă un risc mai mare de probleme de sănătate, cum ar fi obezitatea, deoarece părinții permisivi nu se străduiesc suficient să limiteze consumul de alimente nesănătoase sau să promoveze exercițiile fizice regulate sau obiceiurile sănătoase de somn. 

Stilul neimplicat

Dintre stilurile parentale principale, acesta presupune ca părinții să aibă puține cunoștințe despre ceea ce fac copiii lor. Tind să existe puține reguli în acasă și copiii nu primesc prea multă îndrumare, îngrijire și atenție din partea părinților. Părinții neimplicați nu dedică prea mult timp sau energie pentru a satisface nevoile de bază ale copiilor. În plus, aceștia pot fi neglijenți, dar nu este întotdeauna intenționat. 

Alteori, părinților neimplicați le lipsesc cunoștințele despre dezvoltarea copilului sau pot crede că copilul lor se va descurca mai bine fără supravegherea lor. Și, uneori, sunt pur și simplu copleșiți de alte probleme, cum ar fi munca, plata facturilor și gestionarea unei gospodării.

Din păcate, copiii cu părinți neimplicați se pot confrunta cu probleme legate de stima de sine și tind să aibă rezultate slabe la școală. De asemenea, ei prezintă probleme frecvente de comportament și se clasează la un nivel scăzut de fericire.