Balanita: cauze, simptome, diagnostic, remedii

Ce este balanita

Balanita nu este o infecție cu transmitere sexuală (ITS). Femeile pot avea și ele balanită, iar termenul este folosit pentru a descrie inflamația clitorisului.

Balanita este o inflamație a glandului, denumit adesea capul penisului. Poate apărea din cauza unei infecții, a unei ciuperci sau poate avea la bază o altă cauză. Este o afecțiune comună, care afectează 3-11% din bărbați de-a lungul vieții.

Simptomele balanitei

• roșeață în jurul capului penisului;
• piele strălucitoare, strânsă pe gland;
• miros neplăcut;
• prepuțul strâmt;
• iritație, durere, inflamație sau mâncărime în jurul capului penisului;
• scurgeri noduloase, groase care provin de sub prepuț;
• durere în timpul urinării;
• răni în jurul capului penisului;
• glandele umflate în apropierea penisului.

Tratamente în cazul balanitei

Tratamentul balanitei depinde de cauză. Medicul este singurul în măsură să pună diagnosticul corect și să prescrie tratamentul adecvat. Odată ce cadrul medical tratează afecțiunea de bază, balanita ar trebui să se elimine de la sine.

Un medic poate recomanda:

• evitarea spălării excesive a organelor genitale
• aplicarea unei creme antifungice topice
• administrarea de medicamente antifungice orale
• o combinație de medicamente antifungice orale și topice
• aplicarea de steroizi topici cu potență scăzută
• administrarea unui antibiotic cefalosporinic
• circumcizie (în principal ca prevenție)

Tipuri de balanite

Există trei tipuri de balanită. Ai mai jos ce înseamnă fiecare dintre ele și care sunt categoriile de vârstă pe care le afectează.

Balanita Zoon: Acest tip include inflamația capului penisului și a prepuțului. Acest tip afectează de obicei bărbații de vârstă mijlocie și bătrâni cu penis necircumcis.
Balanita circulară: Acest tip de balanită este adesea asociat cu artrita reactivă. Pe capul penisului apar leziuni mici, nedureroase.
Balanita pseudoepiteliomatosă keratotică și micacee: în acest tip, pe capul penisului apar leziuni solzoase, asemănătoare negilor.

Remedii naturale

Nu există remedii naturale care să trateze cu adevărat balanita. Cu toate acestea, o bună igienă joacă un rol important în prevenirea balanitei. Pentru prevenția balanitei, sunt de luat în considerare recomandările de mai jos:

• curățarea penisului în fiecare zi;
• evitarea săpunuri, băilor cu spumă sau produselor care conțin substanțe chimice ce ar putea acționa ca iritant;
• uscarea zonei de sub prepuț după urinare.

Cauzele frecventei ale balanitei

Balanita poate proveni dintr-o serie de afecțiuni subiacente. Cea mai frecventă cauză a balanitei este igiena precară a penisului necircumcis. Din această cauză se poate ajunge la acumularea de piele moartă, bacterii, transpirație și alte resturi care pot provoca inflamații.

Infecția cu Candida albicans este o altă cauză frecventă. Candida este ciuperca care provoacă afte.

Alte cauze potențiale ale balanitei sunt:

• Bacteriile: Acestea se pot multiplica rapid în zonele umede și calde de sub prepuț.
• Infecții cu transmitere sexuală (ITS): virusul herpes simplex, chlamydia și sifilisul.
• Afecțiuni ale pielii: În unele cazuri, afecțiunile pielii, cum ar fi lichenul plan, eczema, psoriazisul sau dermatita, pot provoca apariția balanitei.
• Iritanți: Mai multe substanțe chimice, detergenți și parfumuri pot acționa ca iritanti care duc la balanită.

Factori de risc

Cel mai frecvent factor de risc pentru balanită este igiena precară legată de un penis necircumcis. Alți factori de risc sunt:

• Diabet zaharat: a avea diabet zaharat crește riscul de infecții, mai ales dacă nivelul zahărului din sânge este scăpat de sub control. Dacă glucoza este prezentă în urină, o parte din aceasta poate rămâne pe prepuț. Glucoza ajută bacteriile să se înmulțească mai rapid.
• Fimoza: Fimoza apare atunci când prepuțul este prea strâns, ceea ce face dificilă sau imposibilă retragerea lui sau tragerea completă înapoi peste gland. Transpirația, urina și alte substanțe se pot acumula sub prepuț, provocând iritații și permițând germenilor să se înmulțească. Fimoza este rară la adolescenți și adulți.

Diagnostic

Un medic poate diagnostica adesea balanita observând roșeața și inflamația glandului. În timpul unei examinări, specialistul va trebui să excludă o infecție urinată și să determine cauza de bază.

Ca parte a diagnosticului, un medic poate cere teste suplimentare precum cele de mai jos:

• o mostră din gland pentru a testa infecția;
• un test de urină;
• un test de sânge pentru a determina nivelul de glucoză din sânge.

Rareori, un medic poate efectua o biopsie, în care prelevează o probă de piele inflamată și o trimite la laborator pentru testare.