Cu toate acestea, ochii încrucișați la bebelușii mai mari de 4 luni pot indica o afecțiune oculară cunoscută sub numele de strabism. Aceasta apare atunci când mușchii oculari nu coordonează corect mișcările ochilor. Descoperită la timp, afecțiunea poate fi corectată cu ochelari sau terapie, iar uneori este necesară o intervenție chirurgicală.
Din ce cauze bebelușii își încrucișează ochii
Strabismul este cauzat de mușchii oculari care nu funcționează la unison. Deși experții nu pot explica acest fenomen, totuși, spun că anumiți copii prezintă un risc mai mare de a avea ochii încrucișați decât alții. Printre aceștia se numără:
- Copiii care au un istoric familial de strabism, în special având un părinte sau un frate sau o soră cu ochii încrucișați.
- Copiii care sunt hipermetropici.
- Copiii care au suferit traumatisme la nivelul ochiului – de exemplu, în urma unei operații de cataractă.
- Copii cu probleme neurologice sau de dezvoltare a creierului
Tipuri de strabism
Când un bebeluș are strabism, ochii nu se încrucișează doar într-un singur sens. Se pot răsuci spre interior, spre exterior, în sus sau în jos. Potrivit Asociației Americane pentru Oftalmologie Pediatrică și Strabism există mai multe tipuri de strabism:
- Esotropie. Acesta este cel mai frecvent tip de strabism și afectează între 2 și 4% dintre copii. Se caracterizează prin faptul că unul sau ambii ochi se întorc spre interior, spre nas.
- Exotropia. Afectează între 1 și 1,5 % dintre copii și presupune ca unul sau ambii ochi să se întoarcă spre exterior (spre ureche).
- Hipertropia. Apare atunci când ochii sunt nealiniați, cel anormal fiind așezat mai sus decât celălalt ochi. Afectează aproximativ 1 din 400 de copii.
- Hipotropie. Este opusul hipertropiei, adică ochiul anormal stă mai jos decât celălalt.
În plus față de direcția în care se întorc ochii, medicii defalcă și mai mult cazurile de strabism, incluzând:
- Esotropia infantilă. Potrivit Academiei Americane de Oftalmologie 1 din 50 de copii se nasc cu această tulburare oculară. Cazurile care nu se rezolvă de la sine până la vârsta de 4 luni au nevoie de tratament medical.
- Esotropia acomodativă. Aceasta poate fi rezultatul unei hipermetropii severe și apare, de obicei, după ce bebelușul împlinește un an. Aceasta tinde să înceapă treptat și apoi devine mai constantă.
- Pseudostrabismul. Din cauza faptului că mulți bebeluși pot avea o punte nazală lată și câteva pliuri de piele suplimentare la colțurile interioare ale ochilor, pot părea că au ochii încrucișați. De fapt, în realitate, nu-i au. Spre vârsta de 2 sau 3 ani, lucrurile se vor rezolva de la sine.
Tratamentele pentru ochii încrucișați la bebeluși
Potrivit Asociației Americane de Pediatrie, un screening vizual, pentru a verifica sănătatea ochilor, dezvoltarea vederii și alinierea ochilor, ar trebui să i se facă fiecărui bebeluș, începând cu vârsta de 6 luni. În cazul în care bebelușul suferă de strabism, va primi unul dintre mai multe tratamente, în funcție de gravitatea acestuia. Tratamentele pentru ochii încrucișați ușori includ:
- Ochelari de vedere. Aceștia corectează vederea, forțând ochiul mai slab să se întărească.
- Aplicarea unui plasture. Acesta se pune peste ochiul sănătos, pentru ca ochiul mai slab să fie obligat să întărească mușchii oculari.
- Picături pentru ochi. Acestea acționează la fel ca un plasture pentru ochiul sănatos, încețoșându-i vederea, astfel încât acesta să fie nevoit să îl folosească pe cel mai slab pentru a vedea. Este o opțiune de luat în calcul, în cazul în care copilul nu vrea să își țină ochiul acoperit cu plasture
Tratamentul pentru strabismul mai sever include:
- Chirurgie. Procedura are loc sub anestezie generală și presupune ca mușchii oculari să fie strânși sau slăbiți pentru a alinia ochii. Recuperarea durează doar câteva zile și este posibil ca bebelușul să fie nevoit să poarte un plasture peste ochi și/sau să primească picături.
- Injecții cu botox. Acestea se fac tot sub anestezie ș prin intermediul lor medicul slăbi un mușchi al ochiului, permițând astfel alinierea corectă a ochilor. Este posibil ca injecțiile să trebuiască să fie repetate periodic, dar, în unele cazuri, efectele pot fi de lungă durată. Cu toate acestea, Food and Drug Administration (FDA) a menționat că siguranța și eficacitatea botoxului la pacienții cu vârsta sub 12 ani nu au fost stabilite.