Tot ce trebuie să știi despre strabismul la copii

Există șase mușchi care se atașează la fiecare ochi și care îi controlează mișcarea. Un mușchi mișcă ochiul spre dreapta, iar un mușchi mișcă ochiul spre stânga. Ceilalți patru mușchi mișcă ochiul în sus, în jos și pe diagonală. Pentru a se focaliza pe o imagine, toți cei șase mușchi oculari din fiecare ochi trebuie să lucreze împreună.

Strabismul afectează vederea, deoarece ambii ochi trebuie să țintească împreună spre același punct pentru a vedea corect. Dacă ochii unei persoane sunt aliniați corect în copilărie, vederea ar trebui să se dezvolte bine. Dar dacă ochii nu sunt aliniați, se poate dezvolta o afecțiune numită ambliopie. Aceasta apare atunci când ochiul nealiniat are o vedere mai slabă.

Tipuri de strabism

Strabismul poate fi clasificat în mai multe moduri, în funcție de direcția deviației ochilor:

• Esotropia: deviația unui ochi sau a ambilor ochi spre interior.
• Exotropia: deviația unui ochi sau a ambilor ochi spre exterior.
• Hipertropia: deviația unui ochi sau a ambilor ochi în sus.
• Hipotropia: deviația unui ochi sau a ambilor ochi în jos.

De asemenea, strabismul poate fi congenital (prezent de la naștere) sau dobândit (dezvoltat după naștere), și poate fi constant (prezent tot timpul) sau intermitent (apare doar în anumite momente, de exemplu, când copilul este obosit sau bolnav).

Strabismul la copii: semne și simptome

Unul dintre cele mai evidente semne ale strabismului este alinierea vizibil incorectă a unuia sau ambilor ochi. Atenție însă, până la vârsta de trei luni, nu se poate pune diagnosticul de strabism, deoarece mușchii ochilor nu sunt suficient de dezvoltați și mai pot ”fugi”.  Însă, după această vârstă, dacă ochii nu se aliniază, e posibil ca medicul să pună diagnosticul de strabism.

Alte semne pot include:

• înclinarea sau rotirea capului într-o parte pentru a vedea mai bine.
• închiderea sau acoperirea unui ochi, în special în condiții de lumină puternică sau când este obosit.
• dificultăți de percepție a adâncimii sau probleme de coordonare ochi-mână.

Strabismul la copii: care sunt cauzele

Cauzele strabismului pot varia și, de obicei,  includ factori genetici, probleme musculare, diferențe în refracția ochilor (de exemplu, un ochi miop), sau alte afecțiuni. În unele cazuri, cauza poate rămâne necunoscută.

De asemenea, mai există și alte cauze ale strabismului care sunt legate de:

• nașterea prematură
• tulburări neurologice
• sindromul Down

Cum se pune diagnosticul de strabism

Diagnosticarea strabismului se face printr-o examinare oftalmologică completă. Asta înseamnă că medicul va examina fizic ochii pentru a vedea alinierea și pentru a constata dacă vreunul dintre ochi ”fuge” într-o direcție diferita sau dacă există alte semne vizibile ale strabismului. Totodată, va evalua mișcarea oculară pentru a identifica dacă există probleme în controlul muscular al globilor oculari.

Acest lucru poate implica monitorizarea mișcărilor oculare ale copilului, în timp ce acesta urmărește un obiect în mișcare sau în timp ce se uită în diferite direcții. Tot în cadrul examinării, copilul poate fi supus unor teste de acuitate vizuală, pentru a determina dacă există o deficiență de vedere care contribuie la strabism. Și nu în ultimul rând, medicul va evalua capacitatea ochilor de a lucra împreună și de a produce o vedere binoculară normală. Acest lucru poate include teste care evaluează percepția adâncimii și coordonarea dintre cei doi ochi. În plus, medicul poate face și examinarea fundului de ochi. Aceasta se face pentru a vedea dacă există și alte probleme oftalmologice.

Strabismul la copii: în ce constă tratamentul

Opțiunile de tratament pentru strabismul la copii pot include următoarele posibilități:

• ochelari de vedere pentru a corecta diferențele de refracție dintre ochi.
• exerciții de terapie vizuală pentru a îmbunătăți coordonarea ochilor.
• purtarea unui plasture pe ochiul dominant, pentru a ”forța” ochiului cu strabism și a îmbunătăți vederea.
• intervenție chirurgicală pentru a corecta alinierea musculară a ochilor, în cazurile mai severe sau când alte tratamente nu au fost eficiente.

Intervenția timpurie este foarte importantă în acest caz, deoarece poate asigura rezultate spectaculoase.  Tratamentul precoce poate preveni dezvoltarea ambliopiei (ochi leneș), care poate apărea când creierul începe să ignore semnalele vizuale de la ochiul deviat.