Medicul ginecolog care monitorizează sarcina este cel care poate cere efectuarea amniocentezei dacă consideră că copilul are o șansă mai mare de apariție a unor malformații congenitale. De asemenea, amniocenteze mai este cerută de specialiști și dacă în timpul sarcinii te confrunți cu o infecție puternică sau există șanse să naști mai devreme.
Spre deosebire de testele de sânge care arată dacă există sau nu o infecție, medicii folosesc amniocenteza pentru a pune un diagnostic.
ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ
Ce este amniocenteza și cât de sigură e pentru mamă și făt
O procedură de amniocenteză poate dura aproximativ 30 de minute de la început până la sfârșit. Dar procesul de prelevare a probelor, timpul cât acul este în interiorul uterului, durează doar un minut sau două.
Este posibil să te simți inconfortabil sau să simți o înțepătură atunci când medicul introduce acul prin piele. Este posibil să ai, de asemenea, crampe minore asemănătoare menstruației în timpul procedurii. Crampele pot dura câteva ore după aceea.
Amniocenteza este un test prenatal invaziv în care medicul ia o probă de lichid amniotic. Ei scot proba printr-un ac fin introdus în uter prin burtă, sub ghidaj ecografic. Proba recoltată este prelucrată într-un laborator de analize care va verifica de fapt cromozomii bebelușului.
Citește și
Polihidramnios (cantitatea prea mare de lichid amniotic). Care sunt cauzele și cum se poate trata
Reclamă
Pentru ce se folosește amniocenteza
Amniocenteza este efectuată de medic în cazul în care există suspiciune de anumite defecte congenitale, cum ar fi sindromul Down, o afecțiune în care copilul are un cromozom suplimentar.
Amniocenteza prezintă un risc mic atât pentru tine, cât și pentru copilul tău. Medicii o fac de obicei femeilor cu șanse mai mari de boli genetice, dar și dacă există o ecografie anormală sau teste de laborator cu rezultate anormale. De asemenea, testul se face dacă există antecedente familiale de anumite malformații congenitale, ai un copil cu un defect congenital.
Reclamă
Amniocenteza nu descoperă toate malformațiile congenitale, dar medicii o pot folosi pentru a identifica afecțiunile de mai jos:
- Sindromul Down;
- Siclemie;
- Fibroza chistică;
- Distrofie musculară;
- Tay-Sachs și alte boli similare.
Amniocenteza poate descoperi anumite defecte ale tubului neural (boli în care creierul și coloana vertebrală nu se dezvoltă corespunzător), cum ar fi spina bifida și anencefalia.
Deoarece vei avea parte și de o ecografie în momentul amniocentezei, aceasta poate identifica malformații congenitale nedetectate de amniocenteză. Printre acestea se numără palatul despicat, buza despicată sau malformații cardiace. Din păcate, există și unele defecte congenitale pe care amniocenteza sau ultrasunetele nu le pot depista.
E foarte important să știi că dacă ajungi să faci amniocenteză, poți cere să afli sexul copilului. Amniocenteza este cea mai precisă metodă. Amniocenteză poate determina dacă plămânii bebelușului sunt suficient de maturi pentru naștere și poate verifica lichidul amniotic în caz de infecție.
Dacă medicul ți-a sugerat o amniocenteză, o vei avea de obicei între a 15-a și a 18-a săptămână de sarcină.
Amniocenteza are o precizie de aproximativ 99,4%. Uneori poate fi nereușită din cauza unor probleme tehnice, cum ar fi probleme de colectare a unei cantități suficiente de lichid amniotic sau creșterea celulelor colectate atunci când sunt cultivate.
Riscuri legate de amniocenteză
Există o mică șansă ca o amniocenteză să provoace un avort spontan, mai puțin de 1%. Rănirea ta sau a copilului, infecția și travaliul prematur sunt alte probleme posibile care pot apărea, dar sunt extrem de rare. Șansele ca amniocenteza să prezinte riscuri sunt mai mari dacă ai sarcină gemelară.
Medicul îți va spune ce trebuie să faci în orele sau zilele premergătoare amniocentezei. În general nu există restricții privind dietă sau nivelul de activitate.
Citește și
Fetiță sau băiat: când poți afla sexul bebelușului
Citește și
Morfologiile fetale trimestriale. Când se fac și ce ar trebui să știi despre acestea
