Pe lângă ecografiile obișnuite, unde medicii verifică lungimea bebelușului, mișcările și bătăile inimii, morfologiile fetale trimestriale presupun o verificare amănunțită a acestuia. La o astfel de investigație, medicul studiază dezvoltarea organelor care trebuie să fie în acord cu vârsta sarcinii, atât ca dimensiune, cât și aspect, dar detectează și defectele de dezvoltare.
Morfologiile fetale din trimestrul 1
Morfologia de trimestru 1 se realizează în saptămâna 11-13 de sarcină și presupune o analiza detaliată a structurilor fetale. O astfel de ecografie presupune o scanare externă și, în funcție de poziția bebelușului, poate dura aproximativ 30 de minute. Cu puțin noroc, dacă bebelușul stă într-o poziție favorabilă, medicul îți poate dezvălui sexul.
De fapt, este vorba de spre un screening cu ultrasunete și un test de sânge (dublu test), care ajută medicul să identifice sarcinile cu o probabilitate mai mare de a fi afectate de cele cele 3 trisomii:
- trisomia 21 (sindromul Down)
- trisomia 18 (sindromul Edwards)
- trisomia 13 (sindromul Patau)
Prin scanarea cu ultrasunete se verifică datele și măsoară cantitatea de lichid din spatele gâtului bebelușului, numită translucență nucală. S-a observat că o cantitate crescută de lichid este asociată cu afecțiuni cromozomiale, conform bsuh.nhs.uk.
Testul de sânge măsoară nivelurile a două substanțe, care pot fi alterate dacă bebelușul are o afecțiune cromozomială.
În cazul în care rezultatele nu sunt conform graficului de dezvoltare și riscul ca bebelușul să dezvolte anomalii cromozomiale, medicul îți poate sugera să mergi să faci unul dintre cele două teste secundare de diagnostic: amniocenteză sau biopsia de vilozitati coriale.
Ambele sunt teste invazive și prezintă risc de avort. Diferența dintre ele este faptul că pentru testul de amniocenteză se recoltează o cantitate mică cantitate de lichid amniotic, iar pentru biopsia de vilozitati coriale se extrage un fragment din placentă.
Morfologiile fetale trimestriale – trimestrul 2
Prin intermediul morfologiei de trimestru 2, care se face între săptămâna 19-22 de sarcină. Este recomandat să faci morfologia în această perioadă, pentru că anumite organe s-au mai dezvoltat între timp și se pot depista anumite defecte congenitale și afecțiuni grave precum:
- Anencefalia.
- Spina bifida.
- Buza de iepure.
- Despicătura vălului palatin.
- Probleme cu oasele, rinichii sau intestinele.
- Indicatori pentru sindromul Down, trisomia 18 și trisomia 13.
Dacă unul dintre indicatori nu este conform graficului, cel mai probabil medicul îți va recomanda teste suplimentare.
Conform my.clevelandclinic.org, se vor măsura inima, creierul, gâtul, coloana vertebrală, dar și rinichii și vezica urinară. I se vor analiza brațele și picioarele, structura feței, pieptul, plămânii, stomacul și intestinele. În plus, medicul ascultă ritmul cardiac fetal, pentru a depista dacă sunt ritmuri anormale, verifică fluxul sanguin al cordonului ombilical și locul unde se atașează de placenta. De asemenea, se va uita la placentă pentru a se asigura că nu acoperă colul uterin (placenta previa) și va măsura cantitatea de lichid amniotic.
Medicul poate face comparații cu parametrii morfologiei de trimestrul 1. În cazul în care nu ai făcut testul de sânge în trimestrul 1 (dublu test), este recomandat să faci triplu test, în săptămâna 14-20 de sarcină, înainte de morfologia de trimestrul 2. Analiza de sânge analizează 3 factori: alfa-fetoproteina (AFP), HCG-ul total și estrogenul. Ca un plus la triplu test, se poate face cvadruplu test, care adaugă încă un factor, inhibina-A, un hormon sintetizat de placentă.
Morfologiile fetale de trimestrul 3
În trimestrul 3 are loc ultima examinare importantă, înainte de naștere, în săptămâna 30-32 de sarcină. Chiar dacă la celelalte morfologii totul a fost în regulă, este bine să nu o ratezi nici pe aceasta pentru a fi sigură că nu au apărut probleme între timp.
La morfologia de trimestrul 3, medicul va verifica următoarele:
- Anatomia fetală (vizualizare anumitor părți ale bebelușului), care, la sfârșit de sarcină, ar putea fi îngreunată din cauza micșorării spațiului în care stă acesta.
- Poziția fătului (arată dacă bebelușul s-a așezat în poziție pentru naștere, adică cu capul în jos).
- Poziția placentei (pentru a elimina a riscul de placenta previa).
- Dimensiunea bebelușului.
- Greutatea estimată a bebelușului, calculată prin măsurarea capului, a abdomenului și a femurului fetal.
- Starea de bine a fătului (dacă se mișcă).
- Fluxul sangvin din cordonul ombilical, care dă o idee despre funcția placentară.