Conviețuirea dintre adulți și copii. De ce adulții ar trebui să înțeleagă mai bine comportamentul copiilor

Cum se integrează copiii în spațiul și în viața publică

Jurnalistul Sergio C. Fanjul povestește într-un articol din elpais.com că a fost un copil formal și deși în trecut era mândru de acest lucru, dar că în zilele noastre i se pare disfuncțional. A scris într-un articol despre modul în care se integrează copiii în spațiul și în viața publică. 

Reacția celor mai mulți a fost că este bine ca cei mici să trăiască printre adulți, dar că părinții trebuie să-i educe foarte bine. Însă, acest argument, care este bine intenționat, scutește copilul de responsabilitate și, în plus, este incomplet. Se întâmplă acest lucru pentru că fiecare poate aștepta ceva diferit  atât de la copii, cât și de la părinții care îi modelează.

Bineînțeles că un copil nu ar trebui să se poarte ca un mic „terorist“, care lovește persoane străine, scuipă, distruge tot ce întâlnește în cale  sau bate alți copii. Un astfel de copil trebuie educat sau tratat, în cazul în care suferă de vreo tulburare de comportament. Mulți dintre cei care spun despre copii că ar trebui să fie bine crescuți, merg mai departe de atât. Acestora le displac copiii care sunt zgomotoși, aleargă de colo-colo sau  provoace diferite pagube. Cu alte cuvinte, ei consideră că un copil bun este unul bine crescut, practic, care se formalizează cerințelor adulților. 

Conviețuirea dintre adulți și copii

Jurnalistul consideră că o bună conviețuire între adulți și copii nu constă în a avea copii complet „domesticiți“, care stau foarte liniștiți, când ies în oraș, la masă, care se joacă la masă frumos, în timp ce adulții vorbesc despre lucrurile lor de neînțeles. 

De fapt, coexistența corectă între copii și adulți are loc atunci când adulții nu se comportă ca niște copii. Este vorba despre acel moment când adulții înțeleg că un copil se comportă ca un copil.

Ce mai probabil, din cauza faptului că adulții nu au temperamentul, maturitatea sau rezistența necesară pentru a înțelege că un copil este așa cum este și că așa trebuie să fie, comit diferite abuzuri. Abuzurile pot fi de natură fizică sau verbale, conștiente sau inconștiente, ușoare sau grave.

Pentru a se adapta, adulții trebuie doar să facă un mic efort. De asemenea, și copiilor le este greu să se împotrivească naturii lor jucăușe. Ei trebuie să se predea acesteia în limitele rezonabile pe care adulții le stabilesc pentru ei.