Copiii evită școala? 7 semne că ar putea avea nevoie de ajutorul unui terapeut

Într-o lume în care performanța este pusă mereu înaintea stării de bine, mulți copii ajung să se simtă neputincioși și neascultați. Iar rolul nostru, ca părinți, este să vedem dincolo de comportamente. Și să înțelegem ce se ascunde, de fapt, în spatele refuzului de a merge la școală.

Copiii evită școala: ce arată cel mai nou sondaj

Potrivit unui sondaj recent realizat de organizația Common Sense, peste jumătate dintre elevi spun că se simt copleșiți de cerințele școlare, iar aproape 40% recunosc că uneori le este greu să se ridice din pat dimineața din cauza stresului. Tot mai mulți copii descriu școala ca pe un loc unde se simt evaluați permanent, nu ascultați. Și unde frica de a greși devine mai puternică decât dorința de a învăța.

Cauzele sunt diverse: teama de eșec, dificultățile de integrare în colectiv, bullying-ul, perfecționismul sau chiar o anxietate socială nediagnosticată. Pentru unii, orele online din pandemie au schimbat complet ritmul vieții, iar revenirea în colectiv a fost o tranziție dificilă.

Copiii evită școala: 7 semne că ar putea avea nevoie de ajutorul unui terapeut

Este important de știut că aceste comportamente nu sunt o formă de rebeliune, ci semnale că ceva nu este în regulă. În loc de pedepse sau mustrări, copilul are nevoie de înțelegere, empatie și, uneori, de ajutor specializat.

Refuzul frecvent de a merge la școală arată că copiii evită școala

Când copilul tău găsește mereu motive pentru a rămâne acasă, dureri de cap, dureri de stomac sau stări de greață care apar doar dimineața, este posibil să fie vorba despre anxietate școlară. Corpul lui reacționează fizic la stresul emoțional, transformând frica într-un disconfort real. În aceste cazuri, este esențial să nu îl forțezi, ci să discutați calm despre ce îl neliniștește.

Schimbări bruște de dispoziție

Dacă observi că trece rapid de la bucurie la tristețe, că se enervează ușor sau că devine tăcut și retras, e posibil să fie un semn că ceva îl apasă. Copiii nu știu întotdeauna să exprime în cuvinte ceea ce simt, așa că emoțiile lor ies la suprafață prin comportament. În spatele iritabilității se poate ascunde o teamă sau o neputință pe care nu știe cum s-o exprime.

Lipsa interesului pentru activități care înainte îi plăceau

Când un copil care iubea sportul, desenul sau joaca în parc nu mai arată niciun entuziasm, este un semn că bucuria lui interioară s-a diminuat. Poate fi vorba despre o stare de oboseală emoțională sau chiar începutul unei depresii. Este important să-l asculți fără presiune, să-l lași să-ți spună în ritmul lui ce simte. Și să-i arăți că ești acolo, indiferent de răspuns.

Tulburări de somn sau apetit

Un alt semn des întâlnit este schimbarea rutinei zilnice. Copilul doarme prea puțin sau prea mult, adoarme greu sau se trezește noaptea. La fel, poate mânca foarte puțin sau, din contră, poate căuta confortul în mâncare. Toate aceste manifestări pot fi reacții la stres, anxietate sau tristețe. În aceste momente, încurajează-l cu blândețe să aibă o rutină liniștită, cu mese regulate și momente de relaxare.

Teama de eșec și autocritica excesivă

Unii copii simt o presiune imensă să fie mereu „cei mai buni”. Când greșesc, se judecă singuri și își pierd încrederea. Dacă micuțul tău spune adesea „nu sunt bun la nimic” sau „oricum nu are rost”, e un semn că are nevoie de sprijin emoțional și de reasigurare. Este esențial să-i reamintești că valoarea lui nu depinde de note sau rezultate, ci de cine este el ca om.

Dificultățile de concentrare și rezultatele școlare scăzute arată că copiii evită școala

Atunci când copilul nu mai reușește să se concentreze, uită lucruri simple sau se blochează la teme, este posibil să fie copleșit de gânduri și emoții. Mintea lui e preocupată de altceva, de teamă, de îngrijorare, de stres. În astfel de cazuri, răbdarea ta contează enorm. Nu-l certa, ci ajută-l să găsească un ritm de lucru care să-l facă să se simtă în siguranță.

Copiii care evită școala se izolează

Dacă observi că nu mai vrea să iasă cu prietenii, evită evenimentele sociale sau petrece tot mai mult timp singur, e posibil să simtă rușine, teamă sau neputință. Copiii care trec prin anxietate au adesea impresia că nu sunt „suficient de buni” pentru ceilalți. În aceste situații, ajutorul unui terapeut poate fi esențial pentru a-l ajuta să-și recapete încrederea și să înțeleagă că este valoros exact așa cum este.

Copiii evită școala: cum îi poate ajuta terapia

Terapia oferă copilului un spațiu sigur în care poate vorbi despre ceea ce simte, fără frica de a fi judecat. Terapeutul îl ajută să pună ordine în emoții, să recunoască stresul și să învețe modalități sănătoase de a-l gestiona. Uneori, și părinții sunt implicați în proces, pentru că relația părinte-copil este esențială în vindecarea emoțională.

Este important de știut că a merge la terapie nu înseamnă că ceva este „în neregulă” cu copilul tău. Înseamnă că vrei să-i oferi sprijinul potrivit, exact atunci când are cea mai mare nevoie de el.

Cum poți sprijini copilul acasă

Începe prin a-i arăta că îl asculți cu adevărat. Pune-i întrebări simple „Cum te-ai simțit azi?”, „Ce te-a supărat?”,  și ascultă-l fără să întrerupi. Creează un spațiu de încredere în care poate fi sincer, chiar dacă spune lucruri care te dor.

Evită să-l compari cu alți copii, pentru că fiecare are propriul ritm. Încurajează-l să se odihnească, să aibă activități care îi fac plăcere și să petreacă timp în aer liber. Și, mai presus de toate, amintește-i constant că iubirea ta nu depinde de cât de bine se descurcă la școală.

Așadar, de multe ori, refuzul de a merge la școală este un strigăt de ajutor, nu un act de sfidare. Copiii au nevoie de sprijin, de răbdare și de părinți care să-i asculte cu inima, nu doar cu urechile.

Dacă observi aceste semne la copilul tău, nu amâna să cauți ajutor. Cu un terapeut potrivit, cu înțelegere și cu iubire, orice copil își poate regăsi echilibrul și bucuria de a învăța. Pentru că, dincolo de note și teme, cel mai important lucru pe care îl poate învăța la școală, și acasă este că vocea lui contează.