Cum afectează traumele din copilărie stilul parental

Aceste traume pot duce fie la perpetuarea unor comportamente nocive. Sau, în contrast, la dezvoltarea unei dorințe intense de a proteja și de a oferi copilului un mediu mai sigur. Conștientizarea acestor efecte și prelucrarea emoțională a trecutului sunt esențiale pentru a rupe cercul vicios al traumei. Dar și pentru a construi o relație sănătoasă cu propriii copii.

Cum afectează traumele din copilărie stilul parental

Cercetătorii au constatat că expunerea timpurie la traume sau situații extrem de stresante afectează conexiunile neuronale ale creierului. Spre exemplu, aceștia susțin că un copil care a fost expus în repetate rânduri unor situații stresante, va învăța să se descurce.

Când acesta va crește, mai mult ca sigur va avea probleme în a gestiona diverse emoții și relații cu cei din jur. Însă acesta este unul din exemplele pe care specialiștii le oferă. Pentru că, traumele din copilărie au și alte efecte asupra stilului parental. Iată, așadar, cum afectează traumele din copilărie stilul parental.

Părintele poate fi supraprotector

Unul dintre efectele majore este tendința de a deveni supraprotector sau de a adopta un stil parental hipercontrolant. Părinții care au suferit traume în copilărie pot încerca să prevină orice pericol imaginabil pentru copiii lor, devenind excesiv de protectivi. Acest comportament izvorăște din teama că propriii lor copii ar putea trece prin suferințe similare. Deși intențiile sunt bune, acest mod de a proteja poate limita dezvoltarea autonomiei copilului și poate duce la anxietate sau nesiguranță.

Părintele poate avea dificultăți în stabilirea limitelor

În alte cazuri, traumele pot duce la dificultăți în a stabili limite clare și sănătoase cu copiii. Părinții pot oscila între un stil prea permisiv, în care le oferă copiilor libertate nelimitată, și unul excesiv de autoritar. Această instabilitate este adesea cauzată de lipsa unui model parental sănătos în copilărie. Și de dificultatea de a-și regla propriile reacții emoționale.

Părintele poate avea dificultăți în a crea legături autentice cu copilul

De asemenea, traumele din copilărie pot face ca părinții să aibă dificultăți în a construi o legătură emoțională autentică cu copiii lor. Sentimentele de neîncredere și frica de abandon, adesea dezvoltate în urma traumelor, pot face ca părintele să fie distant. Sau chiar detașat emoțional față de copil. Acest tip de comportament poate crea un sentiment de insecuritate în copil, care, la rândul său, poate dezvolta probleme emoționale sau de atașament.

Părinte poate proiecta asupra copilului traumele trăite

Un alt efect important este tendința de a proiecta asupra copilului propriile traume nerezolvate. Părinții pot, adesea fără să își dea seama, să transfere anxietăți, temeri sau nesiguranțe asupra copilului. Fapt ce poate afecta profund dezvoltarea acestuia. Un părinte care nu și-a rezolvat propriile traume poate interpreta greșit comportamentele copilului sau poate reacționa disproporționat la probleme minore.

Cum poți depăși traumele din copilărie

Depășirea traumelor din copilărie începe cu recunoașterea și acceptarea faptului că aceste experiențe au avut un impact asupra ta. Primul pas este să conștientizezi că nu ești vinovat pentru ceea ce ai trăit și că vindecarea este posibilă.

Terapia poate fi un sprijin important în acest proces. Ea te poate ajuta să îți înțelegi emoțiile și să schimbi modul în care percepi trecutul. Vorbește despre ceea ce simți, fie cu un terapeut, fie cu persoane de încredere. Astfel,  vei putea elibera tensiunea emoțională. Mai mult, găsirea unor metode de auto-îngrijire, precum meditația sau scrisul în jurnal, te va ajuta să îți regăsești echilibrul interior. Și să construiești o viață mai sănătoasă emoțional.

Traumele din copilărie pot modela profund stilul parental, influențând modul în care adulții își cresc copiii. Cu toate acestea, conștientizarea acestor efecte și efortul de a căuta ajutor specializat pot ajuta la construirea unui mediu familial stabil și plin de afecțiune.