Ce este parentingul permisiv și cu ce se diferențiază de celelalte stiluri de educație

Ce este parentingul permisiv

Parentingul permisiv, denumit uneori „parenting indulgent”, este un stil de creștere a copiilor care se caracterizează prin două trăsături cheie:

-părintele este să grijuliu și atent (ceea ce este bine pentru copii)

-părintele este reticent în a impune limite (ceea ce este problematic).

Aceste caracteristici au fost prezentate de către Diana Baumrind, Eleanor Maccoby și John Martin, cercetătorii care au dezvoltat un sistem de clasificare a părinților în funcție de modul în care aceștia încearcă să controleze comportamentul copiilor lor. Potrivit acestora, acest tip de părinți manifestă un nivel ridicat de afecțiune față de copiii lor. Aceștia îi sprijină emoțional și răspund la nevoile și dorințele copiilor lor. Ceea ce este un lucru bun. În plus, părinții care urmează acest tip de parenting se consultă cu copiii cu privire la deciziile politice, ceea ce poate fi, de asemenea, un lucru bun.

Însă părinții permisivi nu sunt exigenți. Ei nu le atribuie copiilor lor multe responsabilități și nu îi încurajează pe copii să îndeplinească standardele de comportament impuse de adulți. În schimb, ei permit, pe cât posibil, copiilor să se autoregleze.

Ce spun studiile despre parentingul permisiv

Studiile sugerează că unii copii crescuți cu stilul de parenting permisiv petrec mai mult timp uitându-se la televizor. De exemplu, în Marea Britanie, un studiu efectuat pe copii de 10 și 11 ani a relatat că acei copii cu părinți permisivi aveau un risc de 5 ori mai mare de a se uita la televizor mai mult de 4 ore pe zi. Iar în Noua Zeelandă, cercetătorii au raportat că micuții în vârstă de 2 ani cu mame permisive au petrecut mai mult timp la televizor decât cei cu mame autoritare.

Alte studii au raportat legături între permisivitate și creșterea consumului de alcool în rândul adolescenților, precum și o rată mai mare de comportament inadecvat la școală.

Într-o analiză recentă a literaturii de specialitate privind dificultățile de somn ale copiilor, s-a constatat că atât copiii mici, cât și școlarii mici au fost mai predispuși să sufere de probleme de somn dacă au avut părinți „permisivi”. Explicația vine din faptul că rutina de culcare îi poate ajuta pe copii să dezvolte modele de somn sănătoase. Iar dacă acestea nu există, copii pot avea probleme cu somnul.

Ce este parentingul permisiv: efectele asupra copilului

Efectele parentingului permisiv pot varia în funcție de contextul cultural, social și individual al fiecărei familii. În unele cazuri, copiii pot beneficia de pe urma unui mediu mai liber, în timp ce în alte situații, lipsa structurii și a limitelor clare poate fi dăunătoare pentru dezvoltarea lor.

Iată câteva dintre cele mai frecvente efecte asociate cu acest stil de parenting:

Dificultăți în gestionarea frustrării și a dezamăgirii

Copiii crescuți într-un mediu permisiv pot avea probleme în a învăța cum să gestioneze frustrarea și dezamăgirea, deoarece părinții lor tind să evite să-i pună în situații care necesită aceste abilități. Acest lucru îi poate face mai puțin rezilienți în fața provocărilor.

Lipsa auto-disciplinei

Fără reguli clare și consecințe pentru comportamentele nedorite, copiii pot avea dificultăți în a dezvolta auto-disciplina și controlul de sine, ceea ce este un aspect important pentru succesul academic și personal.

Probleme de comportament

Copiii și adolescenții cu părinți permisivi sunt mai predispuși să experimenteze cu comportamente riscante, inclusiv consumul de droguri, alcool și activitatea sexuală precoce. Iar acestea sunt cauzate de lipsa de supraveghere și de stabilirea unor limite clare de către părinți.

Performanța școlară scăzută

Lipsa așteptărilor și suportului în ceea ce privește educația poate duce la performanțe școlare scăzute, deoarece copiii nu sunt motivați să-și atingă potențialul academic.

Dificultăți în stabilirea și menținerea relațiilor

Copiii pot avea probleme în a învăța cum să stabilească limite sănătoase și cum să respecte limitele altora. Fapt ce poate afecta capacitatea lor de a-și forma și menține relații pe termen lung.

Așteptări nerealiste

Un mediu în care dorințele și nevoile copilului sunt constant îndeplinite fără efort din partea acestuia poate conduce la formarea unor așteptări nerealiste despre cum funcționează lumea, făcându-i pe copii să creadă că vor primi întotdeauna ceea ce doresc fără a depune efort.

Dependență crescută

Copiii pot deveni excesiv de dependenți de părinții lor în a lua decizii. Dar și pentru suport emoțional, deoarece nu au fost încurajați să-și  dezvolte independența și autonomia.

Probleme de sănătate

Există o corelație între stilul parental permisiv și problemele de sănătate, cum ar fi obezitatea. Motivul este lipsa limitelor în ceea ce privește alimentația și activitatea fizică.

Este important de remarcat că nu toate efectele parentingului permisiv sunt negative. În anumite contexte, acesta poate promova dezvoltarea creativității și a expresiei personale. Totuși, echilibrul dintre libertate și limite este important pentru o dezvoltare sănătoasă a copilului. Multe dintre aceste consecințe pot fi atenuate printr-o abordare mai echilibrată, care combină suportul emoțional cu stabilirea de reguli clare și consecvență în aplicarea lor.