Distocia de umăr. Din ce cauză apare și care sunt complicațiile cu care se pot confrunta mama și bebelușul

Distocia de umăr: cauze

Cuvântul distocie provine de la cuvintele grecești „dys“, care înseamnă dificil, și „tokos“, care înseamnă naștere. Distocia de umăr apare atunci când un umăr sau ambii umeri ai bebelușului rămân blocați în spatele oaselor pubiene, în timpul nașterii.

Distocia de umăr este o urgență medicală, care poate provoca complicații grave pentru dumneavoastră și pentru bebelușul tău. Însă, bebelușii cu această afecțiune se nasc de obicei în siguranță. Deși există factori de risc care pot duce la distocia de umăr, afecțiunea poate afecta orice femeie. Iată care sunt aceștia:

• Macrosomia fetală. Bebelușul cântărește mai mult de 3,6 kg.
• Bebelușul se află într-o poziție greșită.
• Deschiderea pelviană este prea mică.
• Stai într-o poziție care limitează spațiul din pelvis.

Diagnosticarea distociei de umăr

Obstetricianul poate diagnostica distocia de umăr dacă sunt îndepliniți trei factori:

• Ai reușit să scoți capul bebelușului, dar nu reușești să împingi în afară umerii copilului.
• A trecut cel puțin un minut de când capul bebelușului a ieșit la suprafață, dar corpul său nu a ieșit.
• Bebelușul are nevoie de intervenție medicală pentru a se naște cu succes.

Cum se tratează distocia de umăr

În cazul în care ai diabet sau dacă bebelușul este foarte mare, medicul poate recomanda programarea unei cezariene. Dacă prezinți risc de distocie de umăr și ai o naștere vaginală, medicul va avea pregătită o listă de verificare a siguranței, care include câțiva pași care trebuie urmați.

Medicul și echipa medicală pot încerca mai multe intervenții sau manevre. Este posibil ca aceștia să dorească să te miște într-o poziție mai bună pentru a-ți lărgi pelvisul. De asemenea, ar putea să mute bebelușul într-o poziție fetală mai bună, pentru a-și putea mișca umerii.

HELPERR

Pentru a trata distocia de umăr, medicii pot apela la un instrument numit HELPERR. Acesta presupune:

• H (Help) – Ajutor. Medicul va cere ajutorul colegilor din echipa medicală, care pot include un anestezist, un neonatolog și un medic suplimentar de travaliu și naștere.
• E (Evaluate for episiotomy) – Evaluare pentru epiziotomie. Medicul va decide dacă ai nevoie de o epiziotomie. Aceatsa presupune o incizie în perineu, pentru a face mai mare deschiderea vaginului. Medicul va efectua această procedură doar dacă trebuie să facă loc pentru manevrele de rotație.
• L (Legs) – Picioare. Medicul poate folosi manevra McRoberts, care presupune să-ți apeși cu coapsele pe burtă pentru a ajuta la aplatizarea și rotirea pelvisului.
• P (Pressure) – Presiune. Medicul poate folosi presiunea suprapubiană, apăsând pe partea inferioară a burții, deasupra osului pubian. Acest lucru pune presiune pe umărul bebelușului în încercarea de a-l roti și de a-l aduce pe lume.
• E (Enter maneuvers) – Introducerea manevrelor. Ginecologul poate efectua manevre de intrare sau de rotație internă. Acesta va pătrunde în vagin pentru a încerca să întoarcă bebelușul.
• R (Remove posterior arm) – Îndepărtarea brațului posterior. Folosind manevra lui Jacquemier, medicul va îndepărta unul dintre brațele bebelușului din canalul de naștere. Acest lucru poate facilita trecerea umerilor săi.
• R (Roll the patient) – Răsucirea pacientul. Prin intermediul manevrei Gaskin medicul te va pune să te întoarci pe mâini și genunchi pentru a ajunge într-o poziție nouă.

În cazurile grave, când aceste tehnici nu funcționează, ginecologul poate folosi una dintre următoarele metode:

• Fractura claviculei. Obstetricianul dvs. va rupe clavicula copilului dvs. pentru a-i elibera umerii.
• Manevra Zavanelli. Medicul va împinge capul bebelușului înapoi în uter și va efectua o cezariană.
• Simfiziotomie. Presupune o incizie în cartilajul dintre oasele pubiene pentru a mări deschiderea pelviană.

Complicațiile distociei de umăr

Complicațiile care rezultă din distocia de umăr te poate afecta atât pe tine, cât și pe bebeluș. Te poți confrunta cu:

• Sângerare extrem de abundentă după naștere (hemoragie postpartum).
• Ruptură severă a zonei dintre vagin și anus.
• Fistula rectovaginală (o conexiune anormală între vaginul și rect).
• Ruptură uterină.
• Separarea oaselor pubiene.

Bebelușul poate experimenta următoarele complicații:

• Paralizia plexului brahial. Deteriorarea nervilor responsabili cu senzația de mișcare în umărul, brațul și mâna bebelușului poate provoca slăbiciune și paralizie pe partea afectată. 
• Fracturi ale claviculei (clavicula) și/sau ale osului superior al brațului (humerus) al bebelușului.
• Sindromul Horner, o tulburare rară care afectează ochii și fața bebelușului.
• Comprimarea cordonului ombilical. Acesta poate rămâne prins între brațul bebelușului dumneavoastră și osul pelvian, întrerupând fluxul de oxigen și de sânge către bebeluș. Acest lucru este foarte rar, dar poate provoca leziuni cerebrale sau moartea.

Factorii de risc pentru distocia de umăr

Distocia de umăr poate apărea chiar și bebelușilor cu o greutate normală la naștere, însă există câțiva factori care favorizează apariția afecțiunii. Acești factori de risc includ:

• Diabetul. Atât diabetul preexistent, cât și cel gestațional pot face ca bebelușul să fie mai mare la naștere.
• Macrosomia. Acest lucru  înseamnă că bebelușul cântărește mai mult de 4 kg la naștere și ți se poate recomanda o cezariană.
• Distocie de umăr într-o sarcină anterioară.
• Ești însărcinată cu gemeni sau tripleți.
• Ești supraponderală și/sau ai luat mult în greuate în timpul sarcinii.
• Statura mică.
• Structura pelviană anormală.
• Ai mai mult de 35 de ani.
• Nașterea târzie, după data prevăzută.

De asemenea, pot contribui alți factori de risc în timpul travaliului și al nașterii. Pot fi enumerați:

• Administrarea de oxitocină pentru a induce travaliul.
• Obținerea unei epidurale.
• Prima etapă foarte lungă a travaliului (faza de contracție).
• A doua etapă a travaliului (faza de împingere) foarte scurtă sau foarte lungă.
• Folosirea unei presiuni sau a unor manevre nepotrivite pentru a naște.