Hemangiomul este cea mai comună tumoră benignă a pielii întâlnită la copii, afectând aproximativ 4-10% dintre nou-născuți. Această afecțiune este mai frecventă la fetițe decât la băieți, cu un raport de aproximativ 3 la 1. Majoritatea hemangiomelor apar în primele luni de viață și se dezvoltă rapid în primele șase luni, după care, în general, încep să se diminueze.
Aproximativ 50% dintre hemangiomele cutanate se resorb complet până la vârsta de 5 ani, iar 70-90% până la 9 ani. Deși majoritatea sunt inofensive și nu necesită tratament, unele pot necesita intervenție medicală în cazul în care afectează funcții vitale sau aspectul estetic.
Ce este hemangiomul
Hemangiomul este o malformație vasculară comună care apare la sugari și la icopii mici, dar poate apărea și la adulți. Este o excrescență benignă a vaselor de sânge, care poate lua forma unui nodul de culoare roșie sau purpurie pe piele.
Există două tipuri principale de hemangioame:
-hemangiom cutanat: apare pe piele, cel mai adesea pe față, scalp, spate sau piept.
-hemangiom intern: se formează pe organele interne, cum ar fi ficatul, coloana vertebrală sau creierul, și este mai rar observat decât cel cutanat.
Cauzele hemangiomului
Specialiștii nu pot spune cu exactitate care sunt cauzele apariției hemangioamelor. Cu toate acestea, cercetările sugerează că factorii genetici pot juca un rol important. Totodată, ei susțin că hemangioamele apar mai frecvent la:
-fete (sunt de trei ori mai frecvente la fete decât la băieți)
-sugarii prematuri
-bebelușii cu greutate mică la naștere
În majoritatea cazurilor, hemangioamele sunt prezente la naștere sau apar în primele săptămâni de viață. Ele tind să crească rapid în primele 6-12 luni, după care încep să involueze (adică să se micșoreze) și, în multe cazuri, dispar complet până la vârsta de 10 ani.
Simptomele hemangiomului
Simptomele hemangioamelor variază în funcție de locația și dimensiunea lor. În general, hemangioamele cutanate sunt vizibile sub formă de:
-pete roșii sau mov care arată ca o vânătaie sau o umflătură mică
-leziuni care cresc rapid în primele luni de viață
-textură fină sau rugoasă, în funcție de dezvoltarea leziunii
Dacă hemangiomul este localizat pe un organ intern, simptomele pot fi mai subtile și pot depinde de organul afectat. De exemplu, un hemangiom hepatic poate provoca:
-durere abdominală
-greață sau vărsături
-balonare sau senzație de prea plin
Deși hemangioamele nu provoacă, în general, durere, ele pot deveni problematice dacă cresc în zone sensibile, cum ar fi pleoapele sau gura, unde pot afecta vederea sau alimentația.
Când trebuie să ne adresăm medicului
Deși hemangioamele sunt benigne și inofensive în majoritatea cazurilor, există situații în care este necesar să consultăm un medic:
-dacă hemangiomul crește rapid și provoacă disconfort sau durere
-dacă afectează funcționarea normală a organelor (ex.: vederea, respirația, alimentația)
-dacă apare sângerare frecventă sau ulcerație
-dacă observi semne de infecție, cum ar fi roșeața, căldura sau secreția de puroi din leziune
În aceste cazuri, medicul va recomanda o evaluare suplimentară și, dacă este necesar, tratament.
Diagnosticarea hemangiomului
Diagnosticarea hemangiomului se face, de obicei, printr-o examinare vizuală. Hemangioamele cutanate sunt ușor de recunoscut datorită aspectului lor caracteristic. Cu toate acestea, în cazul hemangioamelor interne sau atunci când există îndoieli cu privire la natura leziunii, pot fi necesare investigații suplimentare.
De exemplu, medicul poate recomanda o ecografie pentru a evalua hemangioamele interne sau pentru a confirma prezența acestora.
Totodată, se mai poate face și o tomografie computerizată (CT) sau o rezonanță magnetică (RMN). Acestea sunt recomandate în cazurile în care hemangiomul este localizat pe organele interne sau când medicul dorește să evalueze dimensiunea și extensia acestuia.
În cazuri rare, când aspectul leziunii nu este clar, medicul poate preleva o mostră de țesut pentru a exclude alte afecțiuni.
Tratamentul hemangiomului
În majoritatea cazurilor, hemangioamele nu necesită tratament, deoarece tind să se micșoreze și să dispară de la sine. Totuși, dacă hemangiomul provoacă probleme funcționale sau estetice, există mai multe opțiuni de tratament disponibile.
Spre exemplu, pot fi recomandate beta-blocantele. Aceste medicamente sunt utilizate pentru a reduce dimensiunea hemangiomului. Propranololul este tratamentul de primă linie și s-a dovedit a fi foarte eficient în reducerea rapidă a creșterii. Dacă beta-blocantele nu sunt eficiente sau dacă există contraindicații pot fi utilizați și corticosteroizi. Aceștia ajută la reducerea inflamației și la încetinirea creșterii hemangiomului.
De asemenea, laserul poate fi utilizat pentru a trata hemangioamele superficiale sau pentru a îmbunătăți aspectul cicatricilor rămase după involuția hemangiomului. Este o metodă mai puțin invazivă, dar eficientă pentru leziunile vizibile de la suprafața pielii.
Intervenția chirurgicală este rareori necesară și este utilizată doar în cazuri severe, când hemangiomul interferează cu funcționarea unui organ sau provoacă complicații. De obicei, chirurgia este indicată pentru hemangioamele interne sau cele care nu răspund la tratamentele medicamentoase.