Pierderea auzului la copii: de ce se întâmplă și cât este de gravă

Ce înseamnă pierderea auzului la copii

Pierderea auzului poate varia de la o afectare ușoară a capacității copilului de a auzi până la o pierdere semnificativă sau totală a auzului. Pierderea auzului poate fi temporară și tratabilă medical. Dar poate fi și permanentă și poate avea o natură genetică sau o origine necunoscută.

Există o mulțime de probleme care pot afecta auzul copiilor. La fel cum. În unele cazuri, nu se poate spune cu exactitate ce a provocat această pierdere. Există de asemenea, anumite condiții care pot face pierderea auzului mai probabilă la sugari și copii mici. Iar printre acestea se numără:

-factorii genetici. Aproximativ 50-60% din cazurile de pierdere a auzului la copii sunt de natură genetică. Mutațiile în anumite gene pot cauza surditate congenitală sau pierderea progresivă a auzului în copilărie.

-infecțiile prenatale și perinatale. Infecții precum rubeola, sifilisul și toxoplasmoza, contractate de mamă în timpul sarcinii, pot duce la pierderea auzului la copil. De asemenea, meningita și alte infecții bacteriene sau virale care apar la scurt timp după naștere pot afecta auzul.

-complicațiile la naștere. Hipoxia (lipsa de oxigen), greutatea scăzută la naștere și prematuritatea sunt factori de risc semnificativi. Utilizarea unor medicamente ototoxice (care pot afecta auzul) în timpul sarcinii sau după naștere poate, de asemenea, să contribuie la pierderea auzului.

-traumatismele și expunerea la zgomot. Leziunile la nivelul capului și expunerea prelungită la zgomote puternice pot duce la pierderea auzului. Chiar și utilizarea frecventă a unor dispozitive audio la volum ridicat poate avea efecte negative asupra auzului copiilor.

Semne ale pierderii auzului la copii

Pierderea auzului este adesea o problemă silențioasă, deoarece poate să nu fie atât de evidentă ca alte afecțiuni. Iată o listă a semnelor de pierdere a auzului la copii în funcție de vârstă:

Semne ale pierderii auzului la sugari:

-nu tresare sau nu sare la zgomote puternice până la vârsta de 1 lună

-nu se întoarce la sunete până la 3 sau 4 luni

-nu repetă sunete bâlbâite precum „ooh” și „aah” până la 6 luni

-nu te recunoaște după sunet, ci doar când te vede în persoană

-nu vocalizează sau nu gângurește

Semne ale pierderii auzului la copii mici:

-are vorbirea foarte limitată, întârziată sau greu de înțeles

-nu vorbește deloc până la 12-15 luni

-nu spune  5-10 cuvinte până la 18 luni

-nu pare să audă, să urmeze instrucțiuni sau să răspundă când i se vorbește

-nu aude televizorul la un volum normal

-aude unele sunete, dar pe altele nu (neauzirea șoaptelor este un semnal de alarmă)

-este ușor frustrat când există zgomot în cameră

-întoarce urechea „bună” către tine pentru a auzi mai bine

-rareori cântă sau dansează când aude muzică

-are probleme de echilibru și instabilitate care pot afecta statul în picioare și mersul

Când este diagnosticată pierderea auzului la copii

În spitalele mari și în maternitățile dotate cu echipamente modern din România , screening-ul auditiv pentru nou-născuți se efectuează de obicei în primele 24-48 de ore după naștere. Acest test este neinvaziv și rapid, constând în plasarea unor mici căști pe urechile bebelușului și măsurarea răspunsului acestuia la sunete.

Dacă bebelușul nu trece de screening-ul auditiv, ar trebui să primească un screening suplimentar cât mai curând posibil. Academia Americană de Pediatrie recomandă testarea tuturor sugarilor până la vârsta de 1 lună pentru pierderea auzului. Motivul este acela că, cu cât este identificată mai devreme pierderea auditivă, cu atât medicul poate începe tratamentul medical sau, în cazul pierderii permanente a auzului, copilul poate primi dispozitivul auditiv adecvat.

Există două tipuri de teste auditive pentru sugari care măsoară răspunsul la sunet:

Răspunsul auditiv al trunchiului cerebral. Acest test are loc când bebelușul doarme și constă în redarea unor clicuri sau tonuri în urechi prin căști mici.

Testul de emisii otoacustice. Acesta măsoară undele sonore ale urechii cu o sondă mică în canal. Bebelușii pot sta treji pentru acest tip de test auditiv.

Copiii mici și cei mai mari pot participa la un test numit audiometrie comportamentală, care verifică nivelurile de auz și modul în care funcționează timpanul. Specialistul îi va da copilului un set de căști moi și va reda o serie de sunete și cuvinte la care acesta trebuie să răspundă.

Opțiuni de tratament pentru pierderea auzului

Deoarece pierderea auzului la copii afectează dezvoltarea vorbirii și a limbajului, este vital să se trateze problema pe multiple fronturi cât mai repede posibil.

De asemenea, în funcție de severitate cauze, dar și de tipul de dificultate auditivă pe care o are copilul, există tratamente și dispozitive care-l pot ajuta pe copil să-și recapete auzul. Sau măcar să-l îmbunătățească.