Conform Learning Disabilities Association of America, tulburările de învățare la copii se întâmplă din cauza unor factori genetici și/sau neurobiologici care modifică funcționarea creierului. Acești factori afectează unul sau mai multe procese cognitive legate de învățare. În plus, pot interfera cu învățarea unor abilități de bază, cum ar fi cititul, scrisul și/sau matematica. Mai mult, ele pot influența viața unei persoane, dincolo de mediul academic. Pot avea impact asupra relațiilor cu familia, prietenii și la locul de muncă.
Tulburările de învățare la copii: principalele semne
Tulburările de învățare la copii apar ca o diferență între ceea ce se așteaptă să facă un copil din punct de vedere al dezvoltării și ceea ce poate să facă în realitate. Printre simptomele tulburărilor de învățare se pot enumera:
- Dificultate în a deosebi dreapta de stânga.
- Inversarea literelor, a cuvintelor sau a numerelor, după clasa întâi sau a doua.
- Dificultăți în recunoașterea modelelor sau în sortarea obiectelor după mărime sau formă.
- Dificultăți în a înțelege și a urma instrucțiunile sau în a rămâne organizat.
- Dificultăți în a-și aminti ce s-a spus sau ce abia s-a citit.
- Lipsa de coordonare în timpul deplasării.
- Dificultăți în îndeplinirea sarcinilor cu mâinile, cum ar fi scrierea, tăierea sau desenarea.
- Dificultăți în înțelegerea conceptului de timp.
Principalele tulburări de învățare la copii
Tulburările de învățare la copii sunt de mai multe tipuri. De aceea, diagnosticarea corectă a fiecărei tulburări este crucială, astfel încât copilul să poată primi tipul de ajutor potrivit pentru fiecare dintre ele. Principalele tulburări de învățare includ:
- Dislexia – dificultăți la citire.
- Discalculia – dificultăți la matematică.
- Disgrafie – dificultăți de scriere.
Tulburările de învățare la copii ar putea să-i facă pe aceștia să se simtă frustrați de faptul că nu pot stăpâni o materie, în ciuda faptului că se străduiesc din greu. În plus, tulburările de învățare pot fi însoțite de alte tulburări emoționale sau comportamentale. Poate fi vorba despre tulburarea de deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) sau anxietatea. Acest lucru poate face ca unui copil să-i fie deosebit de greu să reușească la școală.
Ce pot face părinții
Copiii care se confruntă cu probleme de control al motricității fine sau cu limbajul receptiv sau expresiv, pot apela la ajutorul unui terapeut, spune childmind.org. Acesta îi poate ajuta să-și îmbunătățească apucarea, tonusul muscular și coordonarea mână-ochi. De asemenea, contribuie la dezvoltarea abilităților sociale și de autoreglare.
Dacă observi probleme de vorbire sau de limbaj sau întârzieri în vorbire, discută cu medicul. Acesta ar putea solicita un test auditiv și poate verifica gâtul și reflexele copilului pentru a exclude orice alte cauze, înainte de a sugera următorii pași.
Problemele de vorbire și de motricitate pot fi, de asemenea, semne de autism, care, spre deosebire de tulburările de învățare la copii, „poate fi diagnosticat cu precizie în timpul copilăriei timpurii“, spune neuropsihologul Daryaneh Badaly, de la Child Mind Institute.
Tulburările de învățare la copii: ce se poate face acasă
Când apar tulburările de învățare la copii, părinții pot face acasă activități simple cu aceștia. Ar putea citi, număra sau desena împreună. Acestea pot ajuta copiii să exerseze abilitățile într-un mediu lipsit de stres. Poate fi de ajutor „să vă acordați timp pentru a construi plăcerea de a citi, lăsându-vă copilul să aleagă cărțile pe care le citiți împreună“, spune neuropsihologul. De asemenea, „exersarea matematicii poate fi la fel de simplă ca și numărarea merelor atunci când faceți o plăcintă împreună“.
Ideea este de a face ca învățarea să pară mai naturală, fără a-i copleși pe copii. „Chiar vrei să abordezi învățarea într-un mod distractiv și entuziast, în loc să o transformi în muncă, ceea ce se poate întoarce împotriva ta și îi poate face pe copii să se simtă mai puțin implicați“.