Neuropsihologii și experții în dezvoltarea copilului au identificat un aspect interesant: anumite fraze sau tipare de vorbire utilizate de părinți ar putea afecta în mod semnificativ dezvoltarea inteligenței emoționale a copiilor. Aceste fraze, atunci când sunt evitate sau înlocuite cu alternative constructive, pot contribui la cultivarea unei inteligențe emoționale mai ridicate.
3 fraze pe care nu le spun părinții care vor să aibă copii inteligenți emoțional
Julia DiGangi, neuropsiholog american și autoarea volumului „Energy Rising: The Neuroscience of Leading with Emotional Power”, dezvăluie pentru cnbc.com care sunt cele trei fraze pe care nu le spun părinții care vor să aibă copii inteligenți emoțional. Aceasta susține că pentru a avea copii inteligenți emoționali, părinții trebuie să formeze relații puternice, sănătoase și bazate pe empatie cu micuții. De asemenea, aceștia trebuie să le vorbească micuților pe limba lor, să evite adresările nepotrivite și limbajul greoi. Toate acestea ar putea contribui la scăderea încrederii în forțele proprii, la închiderea în ei și la distanțarea de părinți.
ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ
Iată, așadar, ce îi sfătuiește expertul DiGangi, și care care sunt cele trei fraze pe care nu le spun părinții care vor să aibă copii inteligenți emoțional, și cum ar putea să comunice altfel.
Citește și
Perioada de plâns purpuriu. Ce este și cum îi poți face față
Citește și
Empatia, abilitatea pe care o au copiii cu inteligența emoțională crescută
Reclamă
„De ce nu poți fi și tu ambițios?”
Julia DiGangi atrage atenția asupra faptului că, de multe ori, nu este vorba de lipsa de ambiție și de motivație a copilului. Pur și simplu, capacitățile copilului nu se încadrează în așteptările părinților. Altfel spus, în anumite situații, capacitățile intelectuale ale copilului sunt limitate. Adică micuțul nu poate face mai mult. Și probabil oricât ar încerca, va obține același rezultat. Sau, chiar dacă rezultatul va fi bun, nu va putea fi vorba de o performanță.
Care ar fi abordarea eficientă?
O abordare mai eficientă este, susține neuropsihologul, ca părintele să fie deschis să înțeleagă cum anume se intersectează motivația copilului cu abilitățile sale. Spre exemplu, aceasta recomandă ca părintele să pună următoarele întrebări: „Am observat că îți place să joci jocuri video. Aș fi interesat să aflu ce te atrage în mod deosebit la aceste jocuri. Ai vrea să împărtășești cu mine?” Acest tip de întrebare îi oferă copilului oportunitatea de a-și exprima pasiunile și interesele, permițându-i să se simtă înțeles și ascultat. Și poate duce la creșterea unor copii inteligenți emoțional.
”De ce nu mă asculți?”
Un alt exemplu pe care-l oferă neuropsihologul Digangi este chiar un caz pe care l-a avut la cabinetul ei. Părinții unei fetițe cu dificultăți senzoriale erau frustrați că în momentul în care ajungeau la cabinetul medicului, micuța nu voia să coboare din mașină. Însă în momentul în care au deschis o discuție sinceră, aceștia au aflat că problema era muzica din cabinetul doctorului. Iată cum, spune specialistul, problema era de fapt la părinți, pentru că nu auzeau nevoile copilului lor.
Care ar fi abordarea eficientă?
O abordare eficientă a unui astfel de caz, ar fi ca părinții să nu-i reproșeze copilului faptul că nu ascultă. Ci să încerce să se conecteze cu el. Să fie dispuși să-l asculte cu adevărat și să-i accepte convingerile, autonomia și nevoia de explorare a mediului. Astfel că în loc de reproșul ” de ce nu mă asculți”, ar trebui încercată varianta ”sunt aici să te ascult”. Așa vor putea contribui la dezvoltarea unor copii inteligenți emoțional.
Reclamă
”N-ai pic de respect”
Neuropsihologul american susține că în ședințele de psihoterapie se întâlnește des cu părinți care se grăbesc să tragă concluzii drastice despre comportamentul copilului. Ea expune cazul unor părinți care se plângeau de faptul că adolescentul nu îi respectă. Ei ajunseseră la concluzie din cauza faptului că acesta nu-și făcuse tema la științe. Numai că, după o discuție sinceră și deschisă, au constatat că adolescentul nu înțelegea materia și i se părea grea.
„Văd frecvent părinți care se reped să tragă concluzii dezastruoase despre comportamentul copilului pe baza propriilor incertitudini”, spupe neuropsihologul american.
Care ar fi abordarea eficientă?
Într-un astfel de caz, Julia DiGangi spune că cea mai eficientă abordare ar fi ca părinții să pună întrebări precise. Și să fie dispuși să asculte și răspunsurile primite. Și eventual să le accepte și să încerce să ajute acolo unde este posibil. „Am văzut că ai luat o notă mică la ultimul test. Ai vrea să vorbim despre asta? Vreau doar să știu cum a fost.”
Iată așadar ce impact au cuvintele asupra dezvoltării inteligenței emoționale a copiilor. Și mai ales cum pot aborda părinții situațiile, astfel încât micuții să se simtă în siguranță și să-și dezvolte inteligența emoțională.
Citește și
Parentingul toxic și efectele sale asupra copiilor
Citește și
Sindromul copilului zgâlțâit. Cum apare și care sunt principalele semne și simptome
