Pe măsură ce copiii cresc, devin din ce în ce mai receptivi la ceea ce le spunem. De aceea, este important să fim atenți la modul cum ne exprimăm, pentru că acele cuvinte pot rămâne întipărite în mintea lor pentru o perioadă lungă de timp sau chiar pentru toată viața.
Cuvintele pe care nu ar trebui să le spui copilului tău când îi este teamă
Uneori, copiii au momente în care devin neliniștiți, iar părinții au tendința de a spune „calmează-te“. În opinia lui Rachel Romer, CEO și cofondator al companiei de asistență educațională Guild, acestea sunt cuvintele pe care nu ar trebui să le spui copilului tău. „În special pentru copii, calmul se învăță cel mai bine prin demonstrație“, spune Romer.
ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ
Aceasta a declarat în cadrul podcastului „Opportunity Divide“, la care au participat Brené Brown, cercetător în domeniul leadership-ului, și Adam Grant, psiholog organizațional de la Wharton: „Sunt în plin proces de creștere a doi copii mici de 4 ani și mă gândesc că atunci când sunt anxioși, să le spui «calmează-te» este cel mai rău lucru“. Brown și Grant au fost de acord că a spune „calmează-te“ nu validează emoțiile copilului și nici nu îl ajută să își înțeleagă sentimentele. Din contră, poate chiar să pară, fără intenție, disprețuitor.
Citește și
5 studii legate de folosirea ecranelor. De ce părinții ar trebui să renunțe la telefon
Citește și
Sfaturi pentru crearea listei cu regulile familiei. Află ce trebuie să faci pentru ca acestea să fie cât mai eficiente
Reclamă
„Gestionarea unei emoții precum anxietatea este o sarcină complexă“, a adăugat Grant. Acesta și-a amintit ce a descoperit cercetătorul Alison Wood Brooks, într-o disertație publicată în 2014, în Journal of Experimental Psychology. Atunci când oamenii au fost întrebați ce fac atunci când sunt când sunt anxioși și ce le spun celorlalți să facă, mai mult de 80% au răspuns „calmează-te“. Bineînțeles, aceștia nu au putut să se calmeze. Asta pentru că anxietatea este o emoție intensă, care nu dispare pur și simplu.
Exerciții pentru gestionarea emoțiilor
Cei trei specialiști au recomandat două exerciții pentru a-i ajuta pe copii să își gestioneze mai bine emoțiile accentuate. Iată ce poți face:
Respirație controlată
Pentru început, exersați respirația împreună. „Uneori, fără ca măcar să le spui copiilor că o faci, începe prin a-ți sincroniza respirația cu ei. Creează acel spațiu pentru ca ei să lucreze prin emoțiile lor în mod subconștient“, a spus Romer. Această strategie poate funcționa și pentru adulți.
„Anxietatea este o emoție foarte contagioasă, așa cum este și calmarea“, a spus Brown. Acesta a spus că a învățat tehnici de respirație de la cursurile de yoga. Printre acestea se numără „respirația în cutie“ și „respirația tactică“. „Aceste metode îți permit să te relaxezi în momentul respectiv“, a declarat luna trecută psihologul Daniel Goleman, format la Harvard, pentru cnbc.com. „Acest lucru îți schimbă de fapt fiziologia, de la excitarea sistemului nervos simpatic, care este pe modul de stres și anxietate, la parasimpatic, care este pe modul de relaxare și recuperare“, a spus Goleman.
Reclamă
Reîncadrează anxietatea ca emoție
„Wood Brooks a descoperit că în loc să încerci să te calmezi, a fost mai ușor să reevaluezi anxietatea ca fiind emoție. Poți să spui: «Uite, anxietatea implică incertitudine. Da, este posibil să se întâmple ceva rău. Dar, de asemenea, este posibil să se întâmple ceva bun»“, a explicat Grant.
În cadrul acelui studiu, oamenii au efectuat o varietate de sarcini care induc anxietate, cum ar fi vorbitul în public. Subiecții cărora li s-a spus să se „entuziasmeze“ au fost mai încrezători și mai calmi decât cei cărora li s-a spus să se „calmeze“.
Luând acest exemplu, părinții pot face un exercițiu similar cu copiii lor. În timp ce vorbești cu copilul tău, în loc să-i spui: „stiu că ești neliniștit, dar…“ sau „hai să încercăm să ne calmăm“, poți să înlocuiești cu: „știu că ești emoționat și…“. Această modificare subtilă îi poate face pe copii mai fericiți. În plus, îi poate ajuta să fie în „cel mai bun spațiu emoțional posibil“, a adăugat Grant.
Citește și
Ioana Tănase a explicat când trebuie să ceară părinții ajutorul unui specialist: „Este o problemă de confuzie între psiholog și psihiatru”
Citește și
Parentingul „elicopter“. Ce este și care sunt efectele sale
