Deși pentru mulți părinți crizele de furie par momente imposibil de gestionat, cercetările din psihologia copilului arată că ele sunt firești și chiar benefice. În loc să le eviți sau să le oprești cu autoritate, poți alege să le înțelegi și să le folosești ca puncte de pornire pentru creștere emoțională și consolidarea legăturii dintre tine și copilul tău.
Crizele de furie, acele momente intense de plâns, țipete, aruncat jucării sau refuzuri categorice, fac parte din dezvoltarea normală a copilului mic. Specialiștii de la huffingtonpost.com.uk explică faptul că, în primii ani de viață, creierul emoțional al copiilor este mult mai activ decât cel rațional, ceea ce face dificilă gestionarea frustrării sau a dorințelor neîmplinite. Într-un studiu amplu realizat de Universitatea din Connecticut și publicat în Emotion Journal, cercetătorii au descoperit că aceste crize nu indică un comportament „rău”, ci o formă de comunicare. Copilul nu are încă resursele cognitive și emoționale pentru a-și exprima nevoile altfel, iar tantrumul devine modul lui de a spune: „Am nevoie de ajutor să înțeleg ce simt.”
ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ
Crizele de furie, o etapă firească în dezvoltarea copilului
Între vârstele de 1 și 4 ani, copiii trăiesc o perioadă intensă de descoperire. Învață să se deplaseze singuri, să vorbească, să-și exprime dorințele și să testeze limitele. Conform unui studiu publicat de e-cep.org în 2024, care a analizat peste 400 de copii între 1 și 6 ani, 87% dintre ei manifestă crize de furie regulate, mai ales în jurul vârstei de doi ani. Aceste episoade nu sunt semne de răsfăț, ci manifestări naturale ale procesului de maturizare emoțională.
Cercetătorii au observat că intensitatea crizelor scade pe măsură ce copilul își dezvoltă limbajul și capacitatea de autoreglare. Cu alte cuvinte, pe măsură ce învață să spună ce îl supără, copilul are tot mai puțină nevoie să țipe sau să lovească. Furia, frustrarea și plânsul sunt, de fapt, exerciții prin care copilul își descoperă emoțiile și învață cum să le gestioneze.
Ce se întâmplă în creierul copilului în timpul unei crize
Din punct de vedere neurologic, în timpul unei crize de furie, se activează intens amigdala, partea din creier responsabilă cu reacțiile emoționale. În același timp, cortexul prefrontal, zona care controlează rațiunea și autocontrolul, este încă în dezvoltare. De aceea, copilul reacționează instinctiv și nu poate „raționaliza” situația.
Cercetătoarea Dr. Kate Roberts, psiholog clinician explică faptul că „tantrumurile sunt o formă de eliberare emoțională, nu o formă de manipulare”. Ele ajută copilul să reducă stresul acumulat și, paradoxal, contribuie la echilibrarea sistemului nervos. După ce plânge sau țipă, copilul se liniștește mai ușor și devine mai receptiv la confortul oferit de părinte.
CITEȘTE ȘI: Ce sunt tantrumurile, cum să le gestionezi și ce să nu faci în timpul unei crize de furie a copilului
Reclamă
Cum ar trebui să reacționeze părintele
Crizele de furie nu pot fi „corectate” prin pedepse, ridicarea tonului sau ignorare. Ele trebuie întâmpinate cu calm, empatie și fermitate. Copilul are nevoie să simtă că părintele poate gestiona emoțiile lui intense, chiar și atunci când el însuși nu poate.
În primul rând, respiră adânc și păstrează-ți calmul. Așază-te la nivelul copilului, menține contactul vizual și spune-i simplu: „Văd că ești supărat, sunt aici cu tine.” Prezența ta sigură îl ajută să se simtă înțeles și să se liniștească mai repede. După ce criza s-a terminat, vorbește cu el despre ce s-a întâmplat: „Ai fost furios pentru că nu ai putut obține jucăria. Ce am putea face data viitoare ca să te simți mai bine?” Astfel, îl ajuți să-și identifice emoțiile și să învețe autocontrolul.
Beneficiile ascunse ale crizelor de furie
Deși pot fi epuizante, crizele de furie au o valoare formativă imensă. Ele îl ajută pe copil:
- să-și recunoască emoțiile și să le accepte,
- să-și dezvolte toleranța la frustrare,
- să înțeleagă că emoțiile trec și nu trebuie reprimate,
- să-și consolideze încrederea în părintele care îl sprijină necondiționat.
Conform studiului publicat de Universitatea din Minnesota, copiii care au părinți empatici și răbdători în timpul crizelor de furie dezvoltă, în anii următori, un nivel mai bun de control emoțional și o capacitate crescută de adaptare la situații stresante. Cu alte cuvinte, răbdarea de acum construiește echilibrul de mai târziu.
CITEȘTE ȘI: Cum să gestionezi crizele de furie ale copiilor în public: strategii utile pentru părinți
Citește și
6 trăsături pe care bebelușii le moștenesc de la tata
Cele mai bune jocuri pentru dezvoltarea gândirii logice la copii. Idei și recomandări
Studiu: Neglijarea în copilărie afectează dezvoltarea memoriei de lucru
Când este cazul să te îngrijorezi
Deși crizele sunt normale, există momente în care ele pot semnala nevoia de ajutor specializat. Dacă izbucnirile devin zilnice, foarte violente sau durează mai mult de 20-30 de minute, este bine să consulți un psiholog. De asemenea, dacă copilul își face rău singur sau refuză constant contactul cu ceilalți, poate fi vorba despre o tulburare de reglare emoțională care necesită atenție.
În majoritatea cazurilor însă, tantrumurile reprezintă doar o etapă. Ele scad în frecvență și intensitate pe măsură ce copilul învață să se exprime verbal și să-și gestioneze trăirile.
Cum poți transforma o criză într-o lecție de viață
Fiecare criză ascunde o nevoie neîmplinită de atenție, de autonomie sau de siguranță. În loc să te concentrezi pe comportament, caută sursa emoției. Spune-i: „Văd că ești frustrat pentru că vrei să faci singur.” Apoi oferă-i o variantă: „Hai să încercăm împreună.” Astfel, îl ajuți să se simtă capabil și valorizat.
Poți introduce, după fiecare episod, o rutină de reconectare: o îmbrățișare, o poveste sau un joc liniștit. Aceste momente de apropiere consolidează atașamentul și îi arată copilului că iubirea ta nu depinde de comportamentul lui.
CITEȘTE ȘI: 7 moduri de a evita tantrumurile înainte de culcare
