Specialiștii spun că atunci când copiii evită lucrurile care le declanșează temerile sau caută să se liniștească pentru a-și calma anxietatea, acest lucru nu face decât să întărească fobia. Totuși, există câteva lucruri pe care le poți încerca pentru a-ți ajuta copilul atunci când apare acest tip de anxietate.
Când apare frica de vomă la copii
Frica de vomă la copii se poate dezvolta după o experiență dramatică de vomă sau după ce copilul a fost martor la vărsături. Cu toate acestea, frica se poate dezvolta chiar și fără un astfel de eveniment memorabil.
Majoritatea copiilor cu emetofobie sunt mai predispuși în general la anxietate și îngrijorare. Aceștia tind să fie mai vigilenți cu privire la senzațiile din corpul lor și interpretează greșit semnalele ca fiind indicii că sunt pe cale să vomite. De asemenea, pot fi mai predispuși să experimenteze simptome gastrointestinale (cum ar fi greața) atunci când sunt anxioși. Mulți copii cu emetofobie au și alte îngrijorări legate de sănătatea și corpul lor.
Aceasta duce la teama de lucrurile pe care le asociază cu vărsăturile. Adesea, începe cu evitarea locurilor în care ei (sau altcineva) au vomitat sau a locurilor care le amintesc de acest lucru. De asemenea, pot refuza să poarte hainele în care erau îmbrăcați când au vomitat sau să intre în camera în care s-a întâmplat acest lucru, spune childmind.org. Din teama de a nu vomita, pot refuza să mănânce multe alimente. Mai mult, evită să meargă în excursii sau nu pot merge cu autobuzul școlar.
Când părinții încearcă să obțină ajutor pentru emetofobie, unii medici pot spune despre copii că sunt răsfățați sau caută atenție, dar acest lucru nu este adevărat. Atunci când teama copilului nu este luată în serios, acesta poate dezvolta o rușine teribilă. Aceștia pot încerca să-și ascundă frica în timp ce sunt la școală și să clacheze atunci când ajung acasă. Temerile copilului pot continua să crească și să crească până când se tem de o mulțime de lucruri.
Cum să-ți ajuți copilul care are emetofobie
Uneori raționalizarea sentimentelor și empatia nu sunt cele mai bune alegeri. „Când un copil experimentează o fobie, caută confort și evită lucrurile care îi declanșează frica. Răspunsul natural al părinților este de a oferi reasigurare, ceea ce poate agrava problema prin consolidarea evitării și întărirea fricii“, spune Ricardo Rieppi, doctor în psihologie și psihoterapeut în New York City.
Este important ca un copil să aibă resursele la îndemână, ca un al șaselea simț, pentru a ușura anxietatea exact în momentul în care este nevoie. Iată ce ar putea funcționa:
- Tehnica de împământare 54321. Căută cinci lucruri pe care le poți vedea, patru lucruri pe care le poți simți, trei lucruri pe care le poți auzi, două lucruri pe care le poți mirosi și un lucru pe care îl poți gusta. Creierul trebuie să muncească din greu pentru a identifica aceste elemente, distrăgându-i astfel atenția de la anxietatea apărută în acel moment.
- Respirația explozivă. Începe în picioare, inspiră și ghemuiește-te în același timp, apoi sări și depărtează brațele și picioarele în timp ce expiri.
- Scrie grijile pe hârtie, apoi rupe-o. Recunoașterea gândurilor și sentimentelor de anxietate este importantă. La fel este și faptul de a avea puterea de a distruge simbolic aceste griji.
- Folosește jucării de distragere. Strânge un squishy sau folosește jucării fidget, care ajută la distragere și calmare.
- Respiră printre degetele. Prefă-te că urmărești ceva interesant și mișcă-te încet în sus și în jos și privește printre degete. Inspiră și expiră adânc pe parcurs. Acest act este o meditație care necesită concentrare și timp pentru a fi finalizată. Redirecționând sentimentele de anxietate, acestea tind să devină mai ușor de gestionat.