Mutismul selectiv este o tulburare complexă de anxietate, caracterizată prin incapacitatea unui copil de a vorbi în anumite situații sociale. Însă, în alte contexte, cum ar fi acasă sau în prezența persoanelor cu care se simte confortabil el poate să vorbească fără probleme. Această tulburare, adesea greșit interpretată ca timiditate sau sfială, poate avea un impact semnificativ asupra educației, dezvoltării sociale și emoționale a copilului.
Mutismul selectiv: cauzele apariției
Potrivit Dr. Holly Schiff, psihoterapeutul american citat de verywellfamily.com, nu există o singură cauză a mutismului selectiv. Cu toate acestea, există anumite caracteristici care sunt comune la copiii cu această tulburare. "Este legată de anxietate socială, timiditate și un temperament inhibat, în care copilul evită situațiile în care trebuie să vorbească", explică psihoterapeutul.
Citește și
Care sunt cele mai frecvente tulburări de dezvoltare la copii
Citește și
Semne ale autismului la bebeluși și copii mici
Reclamă
De obicei, mutismul selectiv apare în jurul vârstei de 5 ani, iar printre factorii răspunzători se numără și:
-predispoziția genetică. Un istoric familial de tulburări de anxietate sau de depresie poate crește riscul apariției și la copil.
-un temperament natural timid sau anxios.
-experiențele traumatizante sau schimbările majore în viața copilului pot declanșa mutismul selectiv.
Cum se manifestă mutismul selectiv la copii
Mutismul selectiv se poate manifesta diferit de la un copil la altul. Unii sunt capabili să vorbească cu ușurință cu alți copii, dar nu și cu profesorii sau cu adulții. Alții se pot simți confortabil să vorbească doar cu familia apropiată, dar nu și cu familia extinsă sau cu necunoscuți. De asemenea, un copil cu mutism poate comunica individual cu profesorul, dar se poate inhiba dacă mai apar alte persoane în jur.
Reclamă
Simptomele mutismului selectiv pot varia, dar cel mai evident semn este incapacitatea copilului de a vorbi în anumite situații sociale. Alte simptome pot include:
-lipsa de comunicare verbală în anumite situații sociale, în ciuda abilității de a vorbi în alte contexte.
-dependență de gesticulare sau mimică pentru a comunica.
-rigiditate corporală sau expresie facială în situații de stres.
-tendința de a evita interacțiunile sau activitățile de grup.
performanță școlară scăzută. În cazul mutismului selectiv, performanța școlară a copilului poate fi afectată din cauza reticenței de a participa la activitățile din clasă.
-dependența de persoanele apropiate. Copilul poate deveni excesiv de dependent de părinți sau de alte persoane apropiate și poate refuza să interacționeze cu alții.
Cum se tratează mutismul selectiv
Tratamentul mutismului selectiv este personalizat și, în general, se bazează pe terapie comportamentală cognitivă. Aceasta îl va ajuta pe copil să înfrunte și să gestioneze anxietatea asociată cu vorbirea. De asemenea, există și cazuri în care este recomandată și terapia familială. În cazul acesteia, părinții sau cei cu care locuiește copilul vor fi educați și le vor fi oferite strategii despre cum anume să ajute și să se poarte cu copilul. În unele cazuri, specialiștii pot recomanda și administrarea unor medicamente care pot ajuta la gestionarea anxietății.
Este important să se facă distincția între mutism și alte probleme precum întârzierea în dezvoltarea limbajului sau autismul. De asemenea, este esențial să se înțeleagă că mutismul nu este un act de voință sau de sfidare, ci mai degrabă o manifestare a anxietății sau a unei traume. Evaluarea și intervenția timpurie de către specialiști (psihologi, psihiatri, logopezi) sunt cruciale pentru a ajuta copilul să depășească această dificultate.
Citește și
3 fraze pe care nu le spun părinții dacă vor să aibă copii inteligenți emoțional
Citește și
Parentingul toxic și efectele sale asupra copiilor
