Autismul, cunoscut oficial sub denumirea de Tulburare de Spectru Autist (TSA), este o afecțiune complexă de dezvoltare neurologică care afectează, în diverse grade, capacitatea unei persoane de a comunica și a interacționa cu ceilalți. Dar și modul în care procesează informațiile din mediul înconjurător. Tulburarea are și denumirea de „spectru” tocmai pentru că severitatea și combinația simptomelor pot varia semnificativ de la o persoană la alta.
Ce cauzează autismul
Cauzele tulburării de spectru autist sunt diverse și complexe. Ele implică o combinație de factori genetici și de mediu, a căror interacțiune nu este pe deplin înțeleasă. Studiile sugerează că există o componentă ereditară semnificativă care ar cauza autismul, cu anumite mutații genetice asociate cu un risc crescut. Deși, specialiștii susțin că nu există o singură genă care să pară a fi responsabilă pentru autism în general.
Citește și
Melatonina la copii: tot mai mulți părinți o oferă copiilor fără să cunoască riscurile
Reclamă
De asemenea, vârsta părinților, în special a tatălui, a fost legată de un risc crescut, sugerând că mutațiile genetice pot deveni mai probabile pe măsură ce părinții îmbătrânesc. Factorii de mediu, deși mai puțin înțeleși, sunt de asemenea considerați a contribui la dezvoltarea autismului, inclusiv expunerea la anumite toxine sau infecții în timpul sarcinii.
Complicațiile la naștere, cum ar fi nașterea prematură sau greutatea mică la naștere, pot de asemenea să crească riscul. În plus, există dovezi că vârsta fragedă a mamei, precum și anumite condiții de sănătate ale mamei în timpul sarcinii sau anumite medicamente luate în timpul sarcinii pot influența riscul de TSA. Cu toate acestea, este important să se înțeleagă că acești factori doar cresc riscul și nu determină în mod inevitabil apariția autismului.
Majoritatea copiilor expuși la acești factori nu dezvoltă TSA, iar mulți copii cu autism nu prezintă niciunul dintre acești factori de risc cunoscuți. Cercetările continuă să dezvăluie mai multe despre cauzele autismului și modul în care diferiți factori pot interacționa, cu scopul de a îmbunătăți strategiile de prevenție, diagnosticare și tratament.
Semne ale autismului la bebeluși
Semne ale autismului la bebeluși pot fi dificil de recunoscut, deoarece mulți dintre indicatorii timpurii sunt subtili și pot fi ușor confundați cu variații normale în dezvoltare. Cu toate acestea, este important să fim conștienți de aceste semne. Deoarece diagnosticarea și intervenția timpurie pot face o diferență semnificativă în dezvoltarea copilului.
Iată câteva semne care pot indica autism la bebeluși, deși este important de menționat că prezența unuia sau a câtorva dintre aceste semne nu înseamnă neapărat că un copil are autism:
Reclamă
- bebelușul evită contactul vizual și rămâne indiferent la diversele fețele oamenilor
- după vârsta de 6 luni, bebelușul nu răspunde la auzirea numelui
- nu este interesat de interacțiuni sociale. Nu zâmbește, nu reacționează la ”cucu-bau”
- are mișcări stereotipice sau comportamente repetitive. Adică își flutură mâinile frecvent.
- poate avea reacții neobișnuite la sunete, mirosuri, texturi, gusturi sau lumini. De exemplu, poate fi extrem de sensibil sau poate fi indiferent la durere sau temperatură.
- nu arată cu mâna sau nu gângurește
- este interesat doar anumite jucării sau obiecte
Este important să reții că fiecare copil este unic. Iar dezvoltarea poate varia semnificativ de la un copil la altul. Însă da te îngrijorează un anumit comportament al copilului, cel mai indicat ar fi să apelezi la un specialist.
Semne ale autismului la copiii mici
Spre deosebire de bebeluși, unde lucrurile sunt mult mai subtile, la copiii mici se pot observa deja semne ale autismului.
- nu vorbește sau are dificultăți în a se exprima.
- pare neinteresat sau incapabil să se joace cu alți copii sau să creeze legături. Evită contactul vizual și este indiferent la reacțiile celor din jur
- are rutine și ritualuri pe care le urmează insistent și poate fi deranjat dacă îl deranjezi.
- este excesiv de interesat de anumite subiecte sau activități. Poate sta o perioadă lungă de timp focusat pe un singur obiect sau lucru.
- poate avea reacții neobișnuite sau extreme la sunete, lumini, atingeri, gusturi sau mirosuri. De exemplu, poate fi indiferent la durere sau temperaturi extreme sau poate fi extrem de deranjat de sunete specifice sau texturi ale alimentelor.
- nu înțelege expresiile faciale, limbajul corpului sau tonul vocii. Iar asta îl determină să interpreteze greșit semnalele sociale.
- are dificultăți în a se angaja în jocuri de rol sau în a folosi jucăriile în moduri imaginative sau creative.
Citește și
Copil cu nevoi speciale. Cum îl poți ajuta pentru a se integra în societate
Citește și
Răsucirea părului la copii. De ce apare acest obicei și cum îl poți face să dispară
