Tulburarea obsesiv-compulsivă la copii: cauze, simptome, tratament

Tulburarea obsesiv-compulsivă la copii

Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) este caracterizată de gânduri nedorite frecvente cunoscute sub numele de obsesii. Obsesiile recurente duc apoi la comportamente cunoscute sub numele de compulsie. Pentru o persoană cu TOC, obsesiile și compulsiile sunt supărătoare și interferează rutina zilnică.

Debutul simptomelor TOC poate apărea la orice vârstă și mulți oameni încep să prezinte semne încă din copilărie. Cunoașterea simptomelor comune poate ajuta părinții să identifice devreme tulburarea de sănătate mintală și să ceară cât mai repede ajutor specializat.

Simptomele tulburării obsesiv-compulsive la copii

Principalele simptome ale TOC la copii sunt obsesiile, compulsiile sau ambele. Copiii cu TOC par adesea obosiți și stresați, deoarece sunt obosiți de comportamentele lor compulsive frecvente. Este important de menționat că obsesiile sau compulsiile specifice ale unui copil pot evolua sau se pot schimba în timp, pe măsură ce crește.

Gândurile obsesive pe care copiii cu TOC le pot avea sunt:

• Gânduri sau imagini repetitive, nedorite, care provoacă suferință;
• Preocuparea legată de microbi, murdărie și igienă;
• Îngrijorări cu privire la posibilele răni și violență;
• Frica de a pierde controlul;
• Superstiții pentru a încerca să controleze rezultatele vieții;
• Incapacitatea de a lua decizii;
• Perfecționism;
• Convingerea că ritualurile împiedică să se întâmple lucruri rele.

Comportamentele compulsive pe care copiii cu TOC le pot avea sunt:

• Căutarea constantă a validării de la un părinte;
• Numărarea în timpul îndeplinirii unei sarcini;
• Verificarea și reverificarea acțiunilor lor;
• Repetarea acelorași cuvinte;
• Spălarea excesivă a mâinilor sau dușurile frecvente;
• Atingerea unei zone într-un anumit mod;
• Elaborarea unor reguli care trebuie respectate;
• Rutine drastice dimineața și la culcare.

Cauzele tulburărilor obsesiv-compulsive la copii

Pentru majoritatea copiilor cu TOC, cauza exactă este necunoscută. Majoritatea experților cred că factorii genetici și neurologici pot contribui la riscul unui copil de a dezvolta tulburări obsesiv-compulsive.

Cercetările arată, de asemenea, că copiii cu sindrom Tourette și alte tulburări de tic pot fi mai susceptibili de a fi diagnosticați cu TOC. Riscul ca un copil să se confrunte cu TOC poate fi crescut dacă mama sa a avut probleme de sănătate în timpul sarcinii.

Diagnosticarea TOC la copii

Diagnosticarea TOC la copii nu este un proces simplu. Procesul implică de obicei excluderea altor cauze posibile ale simptomelor copilului.

Pentru ca un copil să fie diagnosticat, părinții pot începe prin a se consulta cu medicul de familie sau pediatrul atunci când comportamentele copilului par neobișnuite și scăpate de sub control. Mulți copii încearcă să-și ascundă constrângerile pentru că își dau seama că comportamentele lor nu sunt obișnuite.

Pentru a afla dacă comportamentele sau obiceiurile copilului tău au devenit îngrijorătoare, observă-l și vezi dacă pare supărat de gândurile și comportamentele sale. Acesta este un semn important că are nevoie de sprijin din partea unui profesionist.

Dacă medicul pediatru suspectează TOC sau o altă tulburare de sănătate mintală, probabil că va trimite copilul la un psihiatru pediatru sau un specialist în comportament pentru o evaluare. Majoritatea copiilor cu suspiciune de TOC sunt evaluați pentru tulburări de anxietate, depresie și ticuri înainte de a fi diagnosticați cu TOC.

Tratament pentru TOC

Copiii cu TOC sunt de obicei ajutați cu o combinație între terapie și medicamente. Sprijinul din partea familiei este, de asemenea, un aspect important al tratamentului.

Terapia este de obicei primul pas în tratarea TOC la copii. Cercetările au descoperit că terapia poate fi la fel de eficientă ca și medicamentele. Ea poate învăța copiii să gândească în moduri mai utile și să-și reducă comportamentele compulsive.

Terapia cognitiv-comportamentală (CBT) îi ajută pe copii să identifice și să-și schimbe tiparele de gândire negative și comportamentele rezultate.

Prevenirea expunerii și a răspunsului (ERP) îi expune pe copii la factorii declanșatori, cum ar fi atingerea unei jucării murdare într-un cadru sigur și împiedicându-i să-și asume comportamentul compulsiv obișnuit, cum ar fi spălarea mâinilor.

Medicamente

Pe lângă terapie, mulți copii au nevoie de medicamente. Medicamentele utilizate în tratarea TOC includ inhibitorii selectivi ai recaptării de serotonină (ISRS). Aceste medicamente pot ajuta la reducerea simptomelor TOC și a gândurilor anxioase. Este important să ne amintim că acestea durează de obicei opt până la 12 săptămâni pentru a fi eficiente.

Din păcate, copiii și adolescenții care iau medicamente antidepresive pentru a trata tulburarea depresivă majoră pot avea un risc crescut de gânduri suicidale.

Când un copil are TOC, întreaga familie este afectată. Este util ca părinții să participe la sesiunile de terapie ale copilului lor pentru a înțelege mai bine obsesiile și compulsiile. Specialiștii în comportament pot învăța familia unui copil cum să recunoască factorii declanșatori și să răspundă cel mai bine la comportamentele copilului.

Prevenția în cazul TOC

Nu se știe exact de ce unii copii dezvoltă TOC. Este probabil să existe o componentă biologică și neurologică, iar unii copii cu TOC au, de asemenea, sindromul Tourette sau alte tulburări de tic. Există unele studii care sugerează că problemele de sănătate în timpul sarcinii și nașterii pot crește riscul de a dezvolta TOC.