Problemele de vedere nu sunt neobișnuite la copiii mici, motiv pentru care oftalmologii pediatri recomandă un examen oftalmologic până la vârsta de 1 ani. Ei fac aceste recomandări pentru a identificarea potențialele probleme oculare.
De asemenea, în cadrul controlului e important să spui tot ce ai observat la ochii copilului, să cunoști și să prezinți istoricul familial legate de afecțiuni oculare.
Semne ale problemelor oculare la copii
Simptomele problemelor oculare la copii pot indica una sau mai multe afecțiuni de vedere. Cele mai frecvente sunt cele de mai jos.
- Ochii par încrucișați sau nu se mișcă la unison.
- Pleoape căzute, puroi sau crustă la unul sau ambii ochi ori roșeață care persistă.
- Dureri de cap pe care le poți sesiza dacă copilul stă mai mereu încruntat.
- Sensibilitate mare la lumini puternice sau la zgomote puternice.
- Dureri de ochi sau mâncărimi.
- Semne de amețeală sau dezechilibru.
- Senzație de greață.
- Se lovește de obiecte pe care alți copii le evită.
- Își înclină capul într-o parte când se uită la ceva.
- Își freacă frecvent ochii sau deseori lacrimează fără un motiv.
- Începe să stea din ce în ce mai aproape de televizor.
- Se uită cruciş.
Atunci când copilul face ochii mici pentru a vedea mai clar poate însemna că micuțul are o eroare de refracție, fie cauzată de lungimea globului ocular (mai mare decât de obicei) sau de o formă neregulată a corneei. Copiii cu erori de refracție sunt adesea diagnosticați cu miopie (miopie), ceea ce înseamnă că pot vedea bine atunci când lucrurile sunt aproape, dar nu departe, sau hipermetropie (hipermetropie), care este inversul miopiei.
Cele mai frecvente probleme de vedere la copii
Atunci când copilul face ochii mici pentru a vedea mai bine, dar se și încruntă, el poate avea astigmatism, care este o problemă de vedere ce estompează lucrurile care sunt aproape sau departe.
Din fericire, toate aceste trei probleme de vedere se corectează rapid cu ajutorul ochelarilor.
Copilul clipește des
Dacă observi că copilul clipește mult când se uită la televizor, ar putea însemna că e ceva ce îl deranjează. O eroare de refracție precum cele menționate mai sus poate provoca, de asemenea, clipit excesiv. Stresul sau oboseala sunt alți factori potențiali.
În funcție de diagnostic, clipirea în exces din cauza unei abraziuni a pleoapei poate fi tratată cu picături pentru ochi sau un unguent. Dacă vedere încețoșată este diagnosticul medicului, cu ajutorul ochelarilor se poate corecta rapid.
Dar dacă în spatele clipitului se află un tic, limitarea televizorului și a altor ecrane luminoase poate, de asemenea duce la eliminarea lui.
Frecarea excesivă a ochilor
Dacă copilul tău se freacă la ochi, asta ar putea însemna că ceva îl irită și duce la mâncărime.Verifică ochiul copilului sub o lumină puternică pentru a vedea dacă poți ce deranjează și apoi clătește zona cu apă curată.
O compresă rece peste ochi poate oferi o senzație de ușurare și poate oferi, de asemenea, un pic de răcorire. Dacă acest lucru nu funcționează, mergi cu cel mic la medic.
Ochi lipiți dimineața
Ochii lipiți ar putea semnala o răceală sau o alergie, dar mai des sunt un semn clasic de conjunctivită. Această afecțiune poate fi virală, bacteriană, legată de alergii sau din cauza unui iritant și există tratamente pentru fiecare în parte.
Conjunctivita virală dispare adesea în decurs de una sau două săptămâni, iar medicul te va ajuta cu sfaturi pentru a evita răspândirea infecției. Dacă este de natură bacteriană, medicul poate prescrie antibiotice. Dacă e vorba de o alergie, picăturile antihistaminice sunt soluția.
Ochi încrucișați
Denumită oficial strabism, această afecțiune înseamnă că ochii nu se aliniază sau nu se mișcă la unison. Slăbirea nervilor sau mușchilor care controlează mișcarea ochilor poate provoca strabism. Pentru a o trata, unii copii pot purta un ocluzor peste ochiul mai puternic timp de câteva ore pe zi, pentru a-l antrena pe ochiul mai leneș să lucreze mai bine.
Ochi leneș
Ambliopia sau ochiul leneș se dezvoltă adesea atunci când un copil are strabism netratat sau o eroare de refracție care este mai gravă la un ochi decât la celălalt. Drept urmare, creierul favorizează ochiul normal și ignoră imaginea celui „leneș” pentru a nu avea vedere dublă. Tratamentul este similar cu cel al strabismului, incluzând picături, ocluzor, ochelari sau intervenții chirurgicale.