Infecții care pot provoca malformații congenitale

Infecția cu citomegalovirus

Infecția cu citomegalovirus este foarte periculoasă în timpul sarcinii. Deși mulți copii care au fost infectați la naștere, nu prezintă simptome, unii dintre aceștia pot avea: 

• Depozite de minerale în creier.

• Ficat și splină mărite.

• Inflamație a retinei.

• Greutate scăzută la naștere.

• Microcefalie, care determină un cap anormal de mic și o dezvoltare incompletă a creierului.

• Erupție cutanată prezentă la naștere.

• Crize convulsive.

• Îngălbenirea pielii, a ochilor și a membranelor mucoase (icter).

Majoritatea sugarilor cu simptome de infecție la naștere vor avea probleme neurologice pe termen lung, cum ar fi pierderea auzului și a vederii, tulburări mentale și de dezvoltare. Infecția cu citomegalovirus crește riscul de diabet, boli tiroidiene și osteoporoză. Sugarii care sunt infectați, dar nu prezintă simptome, au un risc mult mai mic de apariție a acestor probleme.

Tratamentul poate implica fizioterapie, terapie și medicamente antivirale, care pot atenua pierderea auzului, mai târziu în viață.

Pentru că citomegalovirusul este prezent peste tot în mediul înconjurător, este destul de greu de evitat. Femeile însărcinate sunt sfătuite să își limiteze interacțiunile cu copiii foarte mici, care pot răspândi infecția. Se recomandă spălarea temeinică a mâinilor, evitarea sărutării copiilor mai mici de 6 ani, pe obraz sau pe gură, și evitarea împărțirii alimentelor și băuturilor. 

Infecția cu virusul rubeolic

Infecția cu virusul rubeolei, mai ales în primul trimestru, este foarte gravă. Printre complicațiile frecvente pot fi enumerate avortul spontan, nașterea prematură și moartea bebelușului. Bebelușii care se nasc și sunt infectați pot dezvolta o afecțiune numită sindromul rubeolic congenital.

Acest sindrom poate genera defecte oculare, auditive și cardiace, precum și la microcefalie (un cap anormal de mic, împreună cu o dezvoltare incompletă a creierului), autism și întârzieri mentale și motorii, care rămân permanent. Printre deficiențele temporare se pot aminti: mărirea ficatului și a splinei, probleme de piele și de sângerare și infecții cerebrale.

Pentru a preveni contactarea rubeolei, vaccinarea este soluția. De asemnea, testarea imunității la rubeolă este o foarte importantă în cazul în care se dorește o sarcină.  Persoanele care sunt însărcinate, dar nu sunt imune la virusul rubeolic, trebuie să fie vaccinate după sarcină, iar cele infectate în timpul sarcinii, trebuie monitorizate îndeaproape. Infecția în timpul primelor 11 săptămâni de sarcină prezintă o probabilitate de aproximativ 90% de a aduce pe lume un copil cu sindromul rubeolic congenital. După primul trimestru, riscul scade semnificativ.

Infecția cu herpes

Această infecție poate duce la pierderea sarcinii, prematuritate și greutate mică la naștere. Infecția cu virusul herpetic a nou-născutului este cea mai gravă spre sfârșitul sarcinii, în timpul nașterii sau imediat după naștere. Infecția spre sfârșitul sarcinii poate duce la microcefalie, inflamație a retinei, erupții cutanate și hidrocefalie.

Hidrocefalia presupune acumularea excesivă de lichid cefalorahidian în creier, ceea ce duce la o lărgire anormală a spațiilor din creier, numite ventricule, care creează o presiune potențial dăunătoare asupra țesuturilor din creier.

Riscul de transmitere a herpesului la copil poate fi atenuat prin administrarea de aciclovir, un medicament antiviral, în ultimele patru săptămâni de sarcină. Dacă există o infecție activă în canalul de naștere, atunci este probabil ca bebelușul să trebuiască să fie adus pe lume prin cezariană.

Infecții care pot provoca malformații congenitale: toxoplasmoza

Toxoplasmoza este cauzată de parazitul protozoar Toxoplasma gondii, răspândit în mod obișnuit de fecalele pisicilor, care îl contactează, prin consumul de rozătoare și păsări infectate. Studiile spun că infecția este adesea mai mare în zonele din lume care au un climat cald și umed și altitudini mai mici.

Dacă ai pisică și ești însărcinată, ar fi bine să eviți să faci curat la litieră sau dacă trebuie să faci asta, folosește mănuși și spală-te bine pe mâini, după aceea.

Toxoplasmoza mai poate fi contactată prin consumul sau manevrarea cărnii crude sau parțial gătite, precum și din solul și apa contaminată, atunci când grădinărești. 

Femeile care s-au infectat cu toxoplasmoză în timpul sarcinii sau chiar înainte de sarcină pot transmite infecția la bebeluș. Majoritatea mamelor infectate nu prezintă simptome de infecție, dar aceasta poate duce la avort spontan, la nașterea unui copil mort sau cu malformații congenitale grave, inclusiv hidrocefalie, microcefalie, dizabilitate intelectuală și inflamație a retinei.

De obicei, cu cât toxoplasmoza este contactată mai devreme în timpul sarcinii, cu atât afectează mai mult bebelușul. Acesta s-ar putea confrunta cu:

• O creștere a presiunii în jurul creierului (numită presiune intracraniană crescută).

• Hidrocefalie.

• Nivel scăzut de zahăr în sânge (adică hipoglicemie).

• Deficiență de oxigen (adică hipoxie).

• Probleme profunde de vedere.

Dacă primesc un tratament adecvat, mulți dintre bebeluși au șanse să se dezvolte normal. Acesta trebuie să continue pe parcursul primului an de viață.